PRIMEŞTE ÎN INIMĂ SPERANŢA, ÎN SUFLET IERTARE ŞI IUBIRE, PE BUZE DRAGOSTE ŢI ÎN OCHI BUNĂTATE. ÎNTINDE-ŢI MÂINILE SĂ ÎMBRĂŢIŞEZI ICOANA NAŞTERII DOMNULUI IISUS HRISTOS ŞI VEI AFLA FERICIREA ÎMPLINIRII TUTUROR DORINŢELOR.

C R Ă C I U N M I N U N A T şi L A M U L Ţ I A N I!

LEVITAŢIA (IV)

La ortodocşi, cazul cel mai celebru de levitaţie dar şi de luminiscenţă, este cel al lui Serafim din Sarov, acel mare sfînt rus din secolul al XIX-lea, proclamat sfînt de Nicolae al II-lea în 1903. "În timpul rugăciunii, sfîntul Serafim era ridicat de la pămînt ca şi cum legea gravitaţiei nu ar fi mai existat pentru el. În chilia lui a fost adus, culcat pe un pat, un bolnav şi picioarele paralizate.


Sfîntul s-a străduit să-şi concentreze toate gîndurile spre el sau să ridice ochii, şi s-a aşezat în genunchi în faţa imaginii Fecioarei. Ascultînd de ordinul sfîntului, bolnavul a stat un timp fără să se uite spre el, dar curiozitatea l-a făcut să întoarcă capul. Atunci l-a văzut pe sfîntul Serafim ridicat în aer în poziţia de rugăciune şi nu şi-a putut reţine o exclamaţie. Atunci sfîntul i-a spus cu o voce severă: Să nu crezi că Serafim e un sfînt şi, pînă la moarte, să nu îndrăzneşti să spui nimănui ce ai văzut". Bolnavul şi-a respectat cuvîntul şi s-a vindecat. Cînd se ridică deasupra pămîntului, levitantul se află, în cele mai multe cazuri, în poziţie verticală. Nu are nevoie să se sprijine de nimic ca să înalţe. pare tras în sus. Martorii spun că Philippe de Néri pare că e înşfăcat de cineva în mod ciudat, că e ridicat de o forţă foarte sus, deasupra solului.Înălţimea acestei ascensiuni nu este cea pe care ne-o închipuim în mod obişnuit. Urcatul în crengile unui copac şi aşezarea în vîrful lui sînt menţionate doar în două cazuri: Joseph de Copertino (peste 25 de metri!) şi tînăra arabă carmelită din Pau, Marie de Jésus Crucifié (secolul al XIX-lea), beatificată de Ioan Paul al II-lea la 13 noiembrie 1983 care, în extazele ei frecvente, era văzută "adeseori ridicată de la pămînt pînă în vîrful copacilor". Maria Magdalena din Pazzi putea să ajungă la o cornişă înaltă de opt-nouă metri, iar Pedro de Alcatara ajungea pînă la acoperişul bisericii .Dar în general, înălţarea e mai modestă: între 25 de centimetri şi 1 metru. Însă, indiferent de înălţimea ridicării în aer, miracolul e acelaşi, doar că e mai puţin spectaculos.
Se întîmplă chiar ca unii mistici să se ridice doar pînă la înălţimea picioarelor, păstrînd contactul cu solul prin vîrful degetului gros. Uneori levitaţia se face printr-o mişcare bruscă şi impetuoasă (mai ales în cazaul extazelor de translaţie).


Coborîrea însă este adeseori progresivă.
Cu excepţia cazului doamnei du Bourg şi a părintelui de Copertino care, aflîndu-se cocoţat în vîrful unui copac, la ieşirea din extaz şi neştiind cum să mai coboare, cerea o scară! Dominique de Jésus Marie (secolul al XVII-lea) a fost într-o zi ridicată în stare de extaz în timp ce era privită de un martor sceptic, care considera levitaţia ei drept o înşelătorie. Acesta a fost ridicat de piosul carmelit şi a căzut brusc la pămînt, fiind grav rănit, în timp ce levitantul cobora încet, fără să păţească ceva.În stare de levitaţie, corpul rămîne în poziţia pe care o avea în momentul în care a fost ridicat în sus: aşezat, în picioare, culcat, în genunchi etc. Extazul nefiind întotdeauna, contrar spuselor, imobil, extaticii au posibilitatea de a se mişca.
Obiectivele participă uneori la levitaţie, iar martorii au observat deseori că hainele se menţineau în poziţie normală. "Zona de influenţă" a miracolului, aceasta este variabilă, dar în cazurile cel mai bine atestate, destul de scurtă: 5 minute în cazul lui Alphonse de Ligouri, un mare levitant; 10 pînă la 12 minute în cazul lui André-Hubert Fournet. Evident, mai multe ore (de la 2 pînă la 4) în cazul fenomenului care a fost Joseph de Copertino! Levitaţia poate să se producă oriunde: în chilie, la biserică, în grădină, în solitudine sau în mijlocul mulţimii, ziua sau noaptea. Levitanţii sînt deseori înconjuraţi de o lumină descrisă de martori ca fiind nenaturală, iar corpul lor iradiază această lumină mai mult sau mai puţin puternică. În cazul lui Bernandino Realino, iezuit mort în 1616, martorii au mărturisit acest fapt sub jurămînt. Levitaţia se întîlneşte frecvent la misticii hipertermici sau luminiscenţi. Aproape niciodată la stigmatizaţi, care de cele mai multe ori suferă de paralizia membrelor inferioare şi sînt abtinenţi la hrană. (Va urma)


JOHN VALETT

LEVITAŢIA(III)

Dar cîteva dintre ele au rămas celebre şi cu siguranţă că se bazează pe mărturii verificate.


În 1645, soţia ambasadorului Spaniei la curtea papală i-a cerut soţului ei să organizeze o întîlnire cu călugărul. Acesta locuia în acel moment la Assis. Stareţul mînăstirii i-a ordonat deci să converseze cu Excelenţele Lor. Imediat ce a intrat în biserica a văzut, deasupra altarului, statuia Sfintei Fecioare, s-a ridicat în aer la vreo douăsprezece picioare de la baza statuii, deasupra capului persoanelor prezente. A rămas un moment în contemplare în faţa ei apoi, scoţînd ca întotdeauna un ţipăt puternic, a zburat în spate şi s-a reîntors astfel în chilia lui.
Altădată, la Osimo, s-a ridicat în aer ca să îmbrăţişeze statuia Pruncului Isus înălţată la 8 picioare deasupra solului; a luat-o în braţe şi a planat cu ea cîteva momente. De altfel, nu ezita, dacă se ivea ocazia, să ia cu el înzbor un alt călugăr, fapt atestat de mai multe ori.
Cu ocazia ultimei sale slujbe, în 1663, a avut un extaz mult mai prelungit decît de obicei şi s-a ridicat în aer în faţa mai multor martori. Natural, aceste "extcentricităţi" nu erau pe placul superiorilor săi, care totuşi nu puteau să-l împiedice să zboare.
"Pentru ea", zice Thurston, "mărturia levitaţiilor pe care le efectuase se sprijină pe depoziţiile numeroaselor sale surori, care au fost martori oculari". Doamna du Bourg, pe numele ei de călugăriţă Marie de Jésus, a întemeiat un ordin religios în Secolul al XIX-lea. Aproape întotdeauna, la sfîrşitul extazului, era ridicată de la pămînt. Încerca să se împotrivească, dar era învinsă de o forţă supraomenească.


Atunci, neputincioasă, se abandona "atracţiei supranaturale". Doctorul Imbert-Gourbeyre a cunoscut-o personal pe această femeie. "Extazul nu se sfîrşea niciodată", scrie el, "fără ca doamna du Bourg să nu fie ridicată brusc de la pămînt, strigînd: O, milă! O, iubire cerească! Atunci încerca să se opună atracţiei divine. După ce încerca zadarnic să se agaţe de scaun, încrucişa braţele pe piept şi se abandona forţei care o ridica imediat în aer. Îşi păstra în mod invariabil postura în care o surprinsese extazul şi rămînea, înălţîndu-se, în genunchi, aşezată, sau în picioare".
Aceste extaze se produceau cu regularitate: "În fiecare seară, în timpul rugăciunii întregii comunităţi, maica nu putea să audă recitîndu-se cuvintele de iubire faţă de Domnul fără să cadă imediat în extaz. Atunci se ridica în aer la nivelul scaunului, apoi cădea brusc pe scăunelul de rugăciune.
Într-o zi, pe 7 aprilie 1865, a fost ridicată de la pămînt cu o forţă atît de mare, încît s-a agăţat de scăunelul de rugăciune, care a fost şi el ridicat de jos. Revenind pe pămînt, căderea a fost atît de violentă, încît soclul acelui scăunel de rugăciune masiv s-a spart. (Va urma)

JOHN VALETT

LEVITAŢIA (II)

Unii spun că Home levita în plină lumină. Chiar el a scris în memoriile sale: "Ascensiunea mea a avut loc o singură dată în plină zi". Home ar fi putut să antreneze şi alte persoane în levitaţia lui şi să ridice odată cu el tablouri şi gheridoane. Chiar şi Tolstoi a fost martor: "Home s-a ridicat de pe scaun", scrie el soţiei sale la 17 iunie 1866, "şi l-am prins de picioare în timp ce plutea deasupra cepetelor noastre".


Mediumul nu a fost zgîrcit în detalii asupra comportamentului său ciudat. Era frapat în special de rigiditatea membrelor sale.
"În general mă ridic perpendicular, cu braţele ţepene şi ridicate deasupra capului, de parcă ar vrea s-o apuce pe fiinţa invizibilă care mă ridică încetişor de la podea. Cînd ajung la tavan, picioarele îmi sînt aduse la nivelul capului şi mă aflu într-o poziţie de repaus. Am stat deseori, suspendat astfel, timp de patru-cinci minute".
Uneori era cuprins de tremurături, nu de teamă (a spus asta chiar el), ci din cauza unui fenomen pur fiziologic.
Thurston, care a studiat în profunzime fenomenul de levitaţie la mistici, a studiat, fireşte, şi cazul uimitorului Home. Care este părerea lui? "După ce am citit toate relatările care au ajuns pînă la noi", scrie el, "mi se pare clar că prin faptul că a anunţat ce avea intenţia să facă, Home i-a adus pe cei trei spectatori (cei din faimoasa seară în care mediumul a ieşit pe fereastră plutind prin aer) în culmea surescitării nervoase".
În general, Thurston nu a înclinat să găsească supranaturalul acolo unde nu există. "Nu i se pare deloc greu să explice toate episoadele de levitaţie înregistrate - fie că e vorba de Home, Eusapia Palldino sau Moses - ca fiind nişte simple exemple de înşelătorie destul de grosolană, în care factorii senzoriali au jucat un rol foarte redus. Sînt prezentate toate condiţiile favorabile: lumina slabă, o sugestie subtilă din partea mediumului şi un înalt grad de exaltare emoţională". Am impresia că Thurston lămureşte ambiguitatea puţin cam pripit (era preot, ceea ce nu-l predispunea să admită spiritismul, în ciuda obiectivităţii sale intelectuale), căci dacă nu putem afirma că nu a existat o înşelătorie, putem cel puţin să fim siguri că toate condiţiile experinţelor erau verificate cu minuţiozitate, iar posibilitatea unei înşelătorii conştiente era exclusă. Ceea ce admite şi Thomas Mann, martor al levitaţiilor lui Willy Schneider la Viena: "Chiar şi pentru cel care a văzut cu ochii lui, gîndul unei înşelătorii se impune mereu; mai ales în retrospecţiile noastre, şi chiar prin conştiinţa imposibilităţii sale totale".


Thomas Mann nu credea că un spirit invizibil putea să-l ridice în aer pe medium, dar admitea faptul că organizarea energiei umane se poate face în exteriorul organismului în mod trecător. Înşelătorie? Iluzie colectivă prin hipnoză? Orice e posibil... Dacă Daniel Dunglas Home rămîne personajul dominant al istoriei levitaţiei mediumnice, cel care domină istoria levitaţiei mistice este un "călugăr zburător", sfîntul Joseph de Copertino.
Miracolele călugărului zburător
Bunul călugăr Joseph nu era un intelectual, dar fără îndoială că era un om sfînt. Născut în 1603 în sudul Italiei, la Lecce, a avut de foarte tînăr o înclinaţie pentru viaţa religioasă şi extaze. Cînd a intrat în ordinul capucinilor, la vîrsta de şaisprezece ani, intra atît de des în starea de extaz, încît nu era bun de nimic. Incapabil să îndeplinească sarcinile încredinţate, îi adusese la disperare pe fraţii săi întru religie. Dar credinţa lui era înflăcărată şi a reuşit să îmbrace veşmîntul de novice, apoi de preot, la franciscani. Era suficient ca el să-şi îndrepte privirea spre o statuie a fecioarei, să fie încîntat de o floare sau de o melodie, pentru ca imediat să scoată un ţipăt şi, cuprins de extaz, să se ridice în aer. Nu ar fi cu putinţă să expunem în detaliu toate relatările levitaţiilor lui Joseph de Copertino, deoarece există mai bine de o sută (se pare că asta i se întîmpla zilnic). (Va urma)

TONY BRAMWELL

LEVITAŢIA (I)

Cuvîntul "levitaţie" a fost folosit pentru prima dată de spiritualiştii englezi la sfîrşitul Secolului al XIX-lea. Înainte de 1875, cuvîntul acesta nu poate fi găsit nicăieri în textele originale ale publicaţiilor mistice. Pînă atunci se recurgea la cuvinte precum: suspendarea, ascensiuna, sbor extatic, extaz ascensional etc. În latină se spune elevatus est, levabatur.


Cînd se vorbeşte despre levitaţie, fiecare crede că ştie despre ce e vorba: o ridicare deasupra solului, contrar legilor gravitaţiei. Dar definiţia de miracol este în realitate mai complexă şi fenomene similare - agilitate extremă, deplasare în mare viteză, hipergravitaţie (minunea inversă) - fac şi ele parte din acelaşi studiu. Dacă spiritualiştii au folosit cuvîntul, asta înseamnă că au existat cîteva cazuri de levitaţie la mediumi, dar caracterul spectaculos al acestui miracol a fost realizat de asceţii mistici din toate religiile, catolici, orto-docşi, sufişti, tibetani, yoghini etc. Dintre toate miracolele mistice, levitaţia este cea mai puţin frecventă (Oliver Leroy numără 60 de levitanţi din 14.000 de sfinţi - citînd numai zece luni din "Acta Sanctorum", ceea ce ar reprezenta abia 0,6%).
Levitaţia nu este un miracol propriu femeilor. Este mult mai frecventă la bărbaţi. Vîrsta nu pare să aibă importanţă (Alfonse de Ligouri a avut o levitaţie la 91 de ani, cu puţin timp înaintea morţii), la fel nici starea de sănătate (ea e valabilă în cazul celor sănătoşi ca şi în cazul celor bolnavi), nici nivelul intelectual (Gérard Majella era analfabet, în timp ce Alfonse de Lingouri era un eminent gînditor).
A ieşit sau nu Daniel Dunglas Home (medium celebru, născut în 1833 într-un sat de lîngă Edinburg. Capacităţile sale au atras spre el o mulţime de oameni. A făcut mai multe demonstraţii ale talentului său în faţa lui Napoleon al III-lea şi a împărătesei Eugenia - n.a.) pe fereastră, părînd că zboară în stare de levitaţie? În orice caz, se spune că a plutit în aer de sute de ori. Şi în faţa unor martori credibili. Astfel, în 1857, în faţa doamnei Ducos, văduva ministrului Marinei şi în faţa contelui şi contesei de Beaumont, s-a ridicat pînă la tavanul marelui salon din castelul de lîngă Bordeaux.
Trei ani mai tîrziu, jurnalistul Robert Bell, doctorul Gully, medic reputat, şi editorul Robert Chambers l-au văzut ridicîndu-se din fotoliu: "I-am văzut silueta trecînd dintr-o parte a ferestrei în cealaltă, cu picioarele înainte, lungit la orizontală în aer". Ori aceşti 3 martori sînt nişte mincinoşi, ori povestesc cu adevărat ceea ce au văzut.
Cîteva luni mai tîrziu, un avocat din Liverpool şi-a trecut mîna pe sub picioarle mediumului aflat în stare de levitaţie, iar 7 martori au confirmat acest fapt: "Home a traversat masa pe deasupra capului persoanelor aflate în jurul ei". "Altădată, s-a ridicat pînă în partea de sus a unei uşi şi a început să plutească înainte, la orizontală.


În 1866, în salonul domnului Hall, el s-a ridicat, cu faţa transfigurată, pînă la tavan, o dată, iar a doua oară a avur grijă să ia cu creion ca să facă un semn în locul unde se înălţa.
În decembrie 1868, în faţa lordului Adare, lordului Lindsay, căpitanului Wunne şi domnului Smith Barry, mediumul a ieşit pe fereastra salonaşului (aflat la etajul 3!), tot plutind... Lordul Adare a făcut observaţia că fereastra era doar pe jumătate deschisă. Home a hotărît să-i facă o mică demonstraţie: "Mi-a spus, povesteşte lordul Adare, să stau la o anumită distanţă. Şi a trecut prin deschizătură, cu capul înainte, cu corpul aproape la orizontală şi aparent rigid. Apoi a revenit cu picioarele înainte". După cum putem bănui, spusele martorilor au fost verificate cu scurupulozitate şi, natural, s-au descoperit cîteva contradicţii. Unul a spus că în seara aceea era lună plină, dar calendarul a demonstrat contrariul; altul a spus că martorii trebuiau să se întoarcă cu spatele la medium şi că deci nu i-au văzut decît umbra pe perete... Contraargumentele nu au lipsit, căci polemica a fost violentă.
Fizicianul William Crokes relatează în Cercetări asupra spiritualismului şedinţele la care a asistat. "În trei împrejurări", scrie el, "l-am văzut ridicîndu-se complet deasupra podelei dormitorului. Prima dată se afla pe un şezlong, a doua oară stătea în genunchi pe scaun, iar a treia oară se afla în picioare. De fiecare dată m-am flat în poziţia adecvată pentru a observa faptele în momentul în care s-au produs".
Şedinţele aveau loc acasă la Crookes, care invita cu aceste ocazii diferite personalităţi. Aveau loc în general în semiobscuritate (acest detaliu trebuie subliniat). (Va urma)

TONY BRAMWELL

"Eu am pus microfoane în casa Hertei Müller"

Radu Tinu, fostul adjunct al şefului Securităţii Timiş, a povestit pentru "Adevărul" cum a urmărit-o pe Herta Müller, scriitoare de origine română, laureată a Premiului Nobel în 2009. Scriitoarea a intrat în atenţia Securităţii cînd a început să se vadă cu un spion german. Considerată un element problemă, Herta Müller a primit "cadou" un microfon plantat în casă.


Cîştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, Herta Müller, născută la Niţchidorf, Timiş, a fost o persoană incomodă pentru securişti. Scriitoarea a povestit în cărţile sale despre cum a fost hărţuită de oamenii cu "ochi albaştri", acesta fiind unul dintre motivele pentru care a primit distincţia.
"În dosarul meu există două persoane diferite. Una se numeşte «Cristina», este duşman al statului, este combătută. Pentru a o compromite pe această Cristina, în atelierul de falsuri al departamentului D (dezinformare) a fost fabricată o fantoşă din toate ingredientele care-mi pot face cel mai mult rău: o comunistă credincioasă sistemului, o agentă lipsită de scrupule. Oriunde mă duceam, eram condamnată să trăiesc cu această fantoşă. Ea nu era doar pusă pe urmele mele, ci mi-o lua chiar înainte", a povestit scriitoarea despre cum a trăit în comunism, într-un interviu acordat la "Deutsche Welle", în octombrie.
"Nu mai ţin minte unde am montat microfonul". Radu Tinu (60 de ani), adjunctul Securităţii Timiş în acea vreme, susţine însă că scriitoarea exagerează. "A intrat în atenţia noastră în momentul în care a început să se întîlnească cu ataşatul cultural al Germaniei, care era un spion. Atunci a intrat în verificări, nu în anchete! Dar aşa se făcea, cînd cineva avea legături cu spioni. Ea vorbeşte că apartamentul ei era răvăşit mereu, că găsea tablourile mutate. Nu este adevărat", a declarat Radu Tinu. Fostul şef de Securitate trebuia să-i monitorizeze pe studenţii străini şi pe artişti, iar Herta Müller era considerată un element problematic pentru regimul de atunci.
Potrivit lui Tinu, securiştii i-au făcut o singură vizită în apartament, cînd nimenii nu era acasă. Atunci ofiţerii au montat un microfon pentru a putea avea control asupra scriitoarei.
"Nu mai ţin minte unde a fost montat. Se puneau în pereţi, la bec, la priză, oriunde. Oricum, nu a fost depistat niciodată microfonul. Au trecut 25 de ani de atunci, nu îmi amintesc nici care a fost apartamentul ei. Vă daţi seama, la cîte microfoane am montat... Dacă luam numai o sută de euro pe bucată, eram acum milionar", a mai povestit Radu Tinu.

"HERTA ERA ATIPICĂ"
Herta Müller a fost chemată de 3 ori la Securitate. De 2 ori să poarte discuţii cu colonelul Neculai Păduraru, iar a treia oară a fost cînd a primit paşaportul ca să poată pleca. "Era chemată pentru verificări, să se vadă dacă e sinceră", susţine Tinu. Scriitoarea îi făcea pe securişti să se enerveze prin atitudinea ei nonconformistă. "Era atipică. Se îmbrăca ciudat şi prost. La blugi, avea un crac mai lung, unul mai scurt. Se tundea în scăriţe. Mie, personal, nu mi-a plăcut de ea, era urîtă", a mai afirmat Radu Tinu. Bănăţeanca a fost suspendată din învăţămînt, însă, spune Tinu, chiar el a intervenit pentru a fi reprimită în sistem: "Ne-am întîlnit cu Herta la inspectoratul şcolar. Am fost trimis ca inspector de la Ministerul Învăţămîntului. A fost suspendată pentru că fuma ca un turc. Obişnuia să fumeze şi în clasă. La intervenţia mea, a primit o catedră".

DĂDEA INFORMAŢII SPIONILOR NEMŢI
Fostul colonel mai susţine că Herta Müller era curtată de serviciul de spionaj german, astfel că Securitatea a trebuit să se poarte cu mănuşi cu ea.
Scriitoarea se întîlnea des, la Bucureşti, cu ataşatul cultural. "Herta Müller fabulează mult în romanele ei. Practic, scrie din experienţele altora. Ea nu a fost deranjată de Securitate. Din păcate, are o psihoză. Scrie că a fost dezbrăcată de un securist, pe nume Pelea. Probabil că se referea la colonelul Pele, dar acesta nu s-a întîlnit niciodată cu ea. Eu am fost şeful lui şi vă spun că nici nu a vorbit cu ea. Nu ştiu să fi fost chemată de un subaltern de-al meu, cel puţin cît am fost eu acolo", a afirmat Radu Tinu. Mai mult, acesta susţine că nici măcar prima ei carte, care a apărut la Editura Kriterion, nu a fost cenzurată. "Cum a apărut în Germania, cum a fost premiată!", a mai adăugat Tinu. El mai susţine că securiştii timişoreni au răsuflat uşuraţi cînd au scăpat de Herta Müller, în 1987, pentru că scriitoarea era ca un ghimpe pentru ofiţerii care erau "nevoiţi să suporte fiţele ei".
Pînă la închiderea ediţiei, laureata Premiului Nobel pentru Literatură nu a putut fi contactată pentru a comenta afirmaţiile lui Radu Tinu.

A FĂCUT PARTE DIN LOTUL "TIMIŞOARA"
Radu Tinu s-a născut la Beba Veche, în judeţul Timiş. Acesta a ajuns, în anul 1983, adjunctul de la Securitatea Timiş, iar înainte a ocupat postul de şef al Securităţii din Teleorman. El a făcut parte din lotul "Timişoara", în 1990. După ce a stat în arest timp de 717 zile, Radu Tinu a fost achitat. Acum este director la ASIROM, sucursala Timişoara.

ŞTEFAN BOTH
(Text reprodus din ziarul "Adevărul", nr. din 19 noiembrie 2009)

Pactul secret al cîntăreţei Edith Piaf cu văduva boxerului Marcel Cerdan

Campionul mondial la box, Marcel Cerdan, împreună cu soţia, Marinette, şi cu doi dintre cei trei copii ai lor, în 1947

Trei puşti mărunţei, pieptănaţi şi îmbrăcaţi ca de duminică, cu pantofiorii lustruiţi. Paul, 2 anişori, îmbrăcat în pantalonaşi bufanţi, îi dă mîna doamnei în negru. Renée, 4 anişori, îşi ţine de mînă frăţiorul mai mic. Cel mai mare dintre ei, Marcel, 6 ani, îmbrăcat într-un sacou de twed, închide plutonul. Nişte puştani de Casablanca deghizaţi în mici parizieni, în această zi din anul 1950, o zi de excepţie. Mama acestora le-a explicat: "O să vedeţi o doamnă, care este una dintre «prietenele» tatei, mai precis era, pentru că tata este acum în ceruri. Ea se numeşte Edith, va trebui să fiţi drăguţi cu ea". Marcel, Renée şi Paul n-au de ce să se străduiască:


Edith descinde cu o grămadă de jucării şi, deodată, pare a-i adora. Ei o vor revedea pe "tata Edith" la Casablanca, sau la ea, la Paris. Şi, încet, încet, ei vor ghici, vor admite ceea ce multora, 60 de ani mai tîrziu, le va veni greu să creadă. Că această doamnă, această cîntăreaţă celebră în toată lumea era amanta - dar, Dumnezeule mare! ce cuvînt oribil - dragostea nebună a tatălui lor, campionul mondial de box Marcel Cerdan. Şi că ea va deveni cea de-a doua mamă a lui Marcel junior, cu binecuvîntarea adevăratei lor mame, Marinette.
"Marcel nu era numai amantul meu"
Nefericirea poate uni. Cînd înfiorătoarea ştire le-a lovit, în dimineaţa zilei de 28 octombrie, pe cele două femei, aflate la o depărtare de mii de kilometri, ele au crezut că vor muri. Una dintre ele a aflat vestea la ea acasă, la Casablanca, iar cealaltă, în momentul trezirii sale, în camera unui hotel american. Avionul pe care omul vieţii sale îl luase pentru a ajunge la New York se zdrobise de un munte din Insulele Azore. Marinette avea 24 de ani, o vîrstă deloc potrivită pentru a se trezi văduvă, cu 3 copii. Edith Piaf, 33 de ani, o vîrstă la care, după ce avusese numeroase experienţe amoroase, ce o lăsaseră cu inima zdrobită, nu mai putea spera să-i iasă în cale o nouă dragoste. "Erau două Piaf, ne confirmă prietena sa, Ginou Richer: cea de dinaintea morţii lui Marcel, şi cea de după moartea lui, care nu şi-a mai revenit niciodată". Piaf scria, la puţin timp după tragicul accident: "Nu pot trăi fără el. Nu era numai amantul meu. Era micuţul meu, băieţaşul meu... Sufăr. Pielea mea, sufletul meu, mi-e rău de-mi vine să urlu...".
De cînd se îndrăgostiseră nebuneşte unul de celălalt, în martie 1947, în casa unor prieteni din Chicago, aceste două personaje renumite, amîndoi foşti copii ai străzii, plecaţi în acelaşi moment să cucerească America, unul cu pumnii săi, celălalt cu vocea sa, nu se mai despărţiseră. În ciuda obligaţiilor lor profesionale. În ciuda Marinettei, soţia la care Edith nu dorea să renunţe. În 1949, divorţul ar fi fost un scandal. Inadmisibil pentru public. Pentru Marcel şi pentru Edith, care se ruga, în fiecare zi, la Sfînta Tereza de Lisieux.

Un artificiu pentru a se încerca salvarea cîntăreţei

Ce se ştie la ferma de la Casablanca, unde se retrăsese Marinette? Se ştie. O mediteraneană devotată căminului ştie că bărbaţii îşi pot permite, uneori, libertăţi asupra cărora este mai bine să închizi ochii. Ce mai poate spune o femeie al cărei soţ este o vedetă ? Şi mai ales cînd se îndrăgosteşte de o altă vedetă?
"Mama i-a scris o scrisoare tatălui meu, ne povesteşte Marcel Cerdan junior, în care-i spunea: «Te părăsesc!». El a răspuns: «Dacă faci asta, te pocnesc!» Ei n-ar fi divorţat niciodată". Edith îi scria, şi ea, lui Marcel: "Sper, dragul meu, că nu ai prea multe necazuri cu soţia ta. Adoratul meu, te iubesc atît de mult şi aş vrea să n-ai niciodată nici cel mai mic necaz din cauza mea".
Iată, deci, că această rivală îi cere Marinettei, la cîteva luni după doliul său, să o întîlnească. Pentru că, la Paris, Piaf nu se mai hrănea. Neliniştiţi, prietenii săi o împing să intre în contact, prin intermediul mesei turnante, cu spiritul lui Marcel. Ei aranjează - subterfugiu grosolan - ca spiritul lui Marcel să-i vorbească. Piaf nu-şi dă seama că este trasă pe sfoară. "El" îi spune să mănînce şi o sfătuieşte să se vadă cu Marinette şi să vegheze asupra copiilor săi. Piaf, roasă de un cumplit sentiment de vinovăţie, presupune Nicolas Cerdan, fiul lui Marcel junior, acceptă. Îi cere Marinettei să o primească, o asigură că între Marcel şi ea nu era decît o mare prietenie". Se lasă, oare, Marinette înşelată? Bineînţeles că nu, dar, în loc să arunce gaz pe foc, ea se preface a crede, ne spune Nicolas. Pentru ca lucrurile să progreseze, pentru copiii ei. Această femeie, de 24 ani, a dat întotdeauna dovadă de o mare forţă de caracter - chiar şi astăzi, la 84 de ani - şi decide să rămînă cu capul sus. Anticipînd modernitatea, ea simpatizează cu rivala sa, impresionată, probabil, de adevărata sa suferinţă şi de generozitatea sa.
Marinette va veni s-o vadă pe Edith la Paris şi se va lăsa răsfăţată: croitori celebri, cei mai buni coafori. Se va întoarce la Casablanca, dar Edith va continua s-o ajute. Cînd fiul cel mare va dori să devină boxeur, Edith îi propune să-l ia la ea, la Paris.
Edith Piaf impreună cu familia lui Marcel Cerdan



Un patronim care inspiră întotdeauna dragoste

Din 1952 pînă în 1962, Marcel junior va face parte din viaţa acestei femei, care va veghea asupra lui ca asupra copilului pe care nu l-a avut. "În ciuda vieţii sale de saltimbanc, ea îmi pregătea tartinele la micul dejun înainte de a se culca din nou...Ea îmi vorbea de tatăl meu, pe care-l cunoscusem atît de puţin. Cum aş fi putut să n-o iubesc?
Edith Piaf, alături de Marcel jr.

La 60 de ani după moartea lui Marcel Cerdan, cel care a suportat comparaţia infernală cu tatăl său, lasă uneori impresia că îi este la fel de greu să se descurce atît cu filiaţia, cît şi cu afecţiunea celor "două mame". Descoperind în corespondenţa Piaf-Cerdan că bunicul său, cu puţin timp înainte de accidentul fatal, crease o linie de îmbrăcăminte de box, Nicolas reeditează această afacere: Moştenirea Marcel Cerdan. "Ţineam mult la asta, ne spune nepotul lui Marcel Cerdan, care este şi patronul unei firme de informatică, dar ţineam la ea, doream să-i aduc un omagiu celui care a fost un om de valoare, un campion inegalabil şi...un mare îndrăgostit".

Citatul zilei

Radacinile adevaratei realizari se afla in dorinta de a deveni cel mai bun. Harold Taylor

Ce ne-ar putea distruge specia?

Disparitia definitiva a speciei umane este un scenariu plauzibil, insa el s-ar putea petrece numai in urma unui concurs de imprejurari catastrofale, au conchis cercetatorii Universitatii Colorado Denver, din SUA.

Exceptand distrugerea completa a globului pamantesc, cred oamenii de stiinta, niciun eveniment singular nu ne-ar putea eradica rasa. De asemenea, toate scenariile de extinctie ar fi cumva de natura intentionata, malitioasa sau nu, a celor aflati la putere. Se sugereaza deci ca rasa umana insasi isi va determina in cele din urma soarta.

Pentru realizarea studiului, liderul de proiect Tobin Lopes si echipa sa au folosit o abordare standardizata de scenariu planificat denumita "logica intuitiva", care se aplica in mod normal predictiilor afaceresti, economice si in general activitatilor cu potential de a produce anumite rezultate.

Concluzia studiului s-a sprijinit pe conturarea a trei scenarii care ar putea pune capat speciei umane. Fiecare este constituit din mai multe evenimente, precum pandemii, razboaie, anomalii climatice si impactul cu un meteorit, fapte care succedandu-se ar culmina intr-un efect domino distrugator.

Lansarea unor focoase nucleare, eruptia unei boli, efectele neprevazute ale avansului tehnic si medical sau schimbari neobisnuite ale mediului ar trebui luate in considerare pe tot globul, cred oamenii de stiinta, ca factori de natura sa conduca la lichidarea speciei noastre.

"Efectele secundare ale tehnologiei si ale schimbarilor climatice sunt prezente chiar acum in vietile noastre si aceasta le da cel mai inalt grad de periculozitate in opinia mea", a declarat Lopes. Un alt cercetator, Sergio Dani de la Institutul de Cercetare Medicala si Ecologica Medawar din Brazilia, opineaza ca "aurul, carbunele si petrolul afecteaza nu doar societatile umane, dar chiar soarta omenirii prin acumularea in organisme a arsenicului antropogenic, o arma invizibila de distrugere in masa si de transformare a evolutiei".

Dani a explicat ca exploatarea acestor resurse provoaca ridicarea unor mari concentrari de arsenic in biosfera, oamenii numarandu-se printre organismele cel mai putin rezistente la aceasta substanta. Cu toate acestea, "rasa umana are sanse mici sa dispara fara un set de evenimente dificile, severe si catastrofale. Am fost foarte surprinsi de greutatea cu care am reusit sa ne gandim la scenarii plauzibile care ar duce la disparitia speciei umane", a declarat Lopes.



Sursa: Discovery

Intrebari fara raspuns

De ce “prescurtare” este un cuvant asa lung ?
De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilor la moarte ?
Care este sinonimul cuvantului ” sinonim” ?
De ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ?
Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie?
Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?
De ce localurile deschise non stop au incuietori ?
Cum poate avea Donald nepoti daca nu are frati sau surori ?
Adam avea buric ?
Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ?
De ce nu castiga ghicitoarele la 6 din 49?
Daca de la inot se slabeste, unde gresesc balenele?
Daca uleiul de porumb se face din proumb, cum este cu uleiul de corp?
Daca lipiciul superglue lipeste intr-adevar orice, de ce nu si interiorul tubului?
Daca azi sunt zero grade si maine e de doua ori mai frig, cat de frig va fi maine?
Primesti bani inapoi daca taxiul merge cu spatele?
De ce morcovii sunt mai portocalii decit portocalele?
De ce Tarzan nu are barba?
Oamenii casatoriti traiesc mai mult, sau doar li se pare?
Cu ce viteza se deplaseaza intunericul?
Un sofer care lucreaza pe masini de dezapezire, cum ajunge dimineata la servici ?
Ce faci cand vezi ca un animal pe cale de disparitie manaca o planta pe cale de disparitie?
Daca politia aresteaza un mim, ii spun ca are dreptul sa nu zica nimic?
O broasca fara carapace este fara locuinta sau dezbracata?

STIATI CA…?

Cea mai intrebuintata leguma din lume este ceapa.
Mel Blanc, “vocea” lui Bugs Bunny, este alergic la morcovi.
Macaitul ratei nu produce ecou.
Un gandac de bucatarie poate trai cateva saptamani decapitat, murind insa de foame.
Mai mult de 10.000 de pasari mor in fiecare an strivindu-se de geamurile cladirilor.
Limba Balenei Albastre cantareste mai mult decat un elefant.
Gainatul produs de o gaina pe parcursul vietii poate genera suficienta energie pentru ca un bec de 100W la lumineze timp de 5 ore.
A existat o specie de cal care avea marimea unei pisici de casa.
La nastere, crevetele este mascul, apoi, pe masura ce creste, devine femela.
Un cameleon orb, este perfect capabil sa-si schimbe culoarea in concordanta cu mediul inconjurator.
Elefantul este singurul animal cu 4 genunchi, si toti ursii polari sunt stangaci.
In Florida, este interzis sa arunci ceva, dintr-o masina in miscare, exceptand apa si gainile vii.
Leul este singura felina mare care poate toarce.
Pestii de apa sarata beau apa, iar cei de apa dulce nu.
Durata de viata a unei papile gustative este de 10 zile.
Barbatii au de sase ori mai multe sanse sa fie loviti de fulger decit femeile.
Sangele homarului este albastru deschis.
Porcii nu pot sa se uite in sus. Spre cer.
Inima unui crevete este in cap.
Sobolanii si caii nu pot vomita.
Dihorii dorm 20 ore pe zi. Melcii pot dormi 3 ani.
Pana in varful Turnului Eiffel sunt 1.792 de trepte;
1 kg de lamai contine mai mult zahar decat un kg de capsuni;
Hitler si Napoleon aveau fiecare numai cate un testicul;
Crocodilul nou-nascut e de trei ori mai mare decat oul din care abia a iesit;
Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere;
Persoanele dreptace, traiesc, in general, cu 7 ani mai mult decat persoanele stangace;
Prima locomotiva cu abur avea “marea” viteza de 8 km/ora (trenurile moderne calatoresc cu viteza de 500 km/ora;

Citatul zilei

Anumite defecte sunt necesare pentru ca totul sa fie in regula. Ar parea ciudat daca vechii prieteni nu ar mai avea vechile ticuri. Goethe

Invocarea morţii kahuna (IX)

La un an după ce a publicat prima sa carte despre vracii kahuna, Long a primit o scrisoare de la un ziarist pensionar englez, William Reginald Stewart, care cu 30 de ani în urmă, călătorise prin nordul Africii, unde aflase despre existenţa unui trib de berberi din Munţii Atlas care practicau magia şi mai ales despre o femeie, Lucchi, păstrătoare a vechilor tradiţii. El a căutat-o şi a convins-o să-l înveţe înţelepciunea secretă. În ber beră, un adept al acestei cunoaşteri este un quahuna. O adeptă ( în hawaiiană, kahuna wahini) era în berberă o quahini. Lucchi i-a povestit cum, pe vremuri, 12 triburi trăiau în Sahara, cînd aceasta nu era deşert. Dar ploile s-au oprit şi rîurile au secat, aşa că 11 triburi au plecat înspre est, spre valea Nilului, unde, afirma Lucchi, au dormit în Egipt, folosind magia quahuna ca să construiască Marea Piramidă. Au prevăzut venirea unor timpuri de restrişte, în care magia ar putea muri. Pentru a o păstra, s-au hotărît să caute nişte tărîmuri îndepărtate şi, folosind clarviziunea, au găsit insulele pustii din Pacific. Au plecat spre ,, Marea Roşie din Kane" şi au dispărut, iar berberii nu ştiau ce se întîmplase cu ei. Acum doar Lucchi mai înţelegea străvechea limbă magică. Studiind împreună cu ea, Stewart a învăţat multe lucruri pe care le aflase şi Brigham în Hawaii. A învăţat cum să stocheze forţa vitală în piatră, lemn, apă şi în corpul omenesc sau în corpul invizibil al unei ,,fantome"; cum poate fi folos ită această forţă pentru a mişca obiecte grele. A aflat despre spirite elementare puternice, duşmane ale omului şi ritualurile necesare pentru apărarea de acestea. Dar într-o zi, Lucchi a fost împuşcată în timpul unor lupte locale şi Stewart şi-a încetat u cenicia. După 30 de ani a citit cartea lui Long, recunoscînd mulţi termeni din berberă, dar în dialect diferit. Conform folclorului hawaiian, într-un tărîm îndepărtat, cu ajutorul ochiului iăuntric, vracii kahuna au văzut insulele Hawaii şi au plecat să le caute. Au plecat din Marea Roşie din Kane în canoe duble, mergînd din ţărm în ţărm, pînă ce iscoadele lor au ajuns în Hawaii. Au venit şi ceilalţi, aducînd cu ei copaci, plante şi animale. Timp de secole, tradiţiile secrete au fost păstrate în forma lor p ură. Dar cînd linia regală de sînge s-a stins, oamenii au plecat în alte insule, de unde au adus un prinţ din străvechea linie. Acesta a adus cu el un kahuna care a introdus credinţa străveche, care impunea adorarea idolilor şi construirea templelor. Aceast ă formă contaminată a persistat pînă la sosirea haolea. Chiar şi aşa însă, vechea magie a fost conservată, inclusiv cunoaşterea invocării morţii.(Sfîrşit)

Stuart GORDON

2012 a cazut. Apocalipsa vine in 2406!

Multi sustinatori inflacarati ai apocalipsei achieseaza la ideea conform careia sfarsitul lumii va avea loc in data de 21 decembrie 2012, ca urmare a datelor furnizate de calendarul Maya cunoscut sub denumirea de “Marea Numaratoare”.

Totusi, calendarele mayase constau din multe cicluri diferite care lucreaza la unison. Este vorba, printre altele de "Ruleta Calendaristica", "Numaratoarea Scurta" si ciclul de 819 zile. Sistemul de datare care stabileste sfarsitul lumii mult promovat astazi este "Marea Numaratoare". Acest calendar este alcatuit din mai multe cicluri ce functioneaza asemenea unui pedometru (instrument de masurare a distantelor parcurse pe jos). Pentru datarea erelor Mayasii foloseau cinci cicluri. Acestea sunt, in ordinea ordonarii lor intr-o data mayasa, urmatoarele:

B'aktun = 20 k'atun
K'atun = 20 tun
Tun = 18 winal
Winal = 20 k'in
K'in = o zi

Conform calendarului, data corespunzatoare sfarsitului lumii este 13.0.0.0.0, adica fix 13 b'aktuni. Principala semnificatie a lui 13.0.0.0.0 este numarul de zerouri. Totusi, "Marea Numaratoare" nu se incheie in acel moment. Mai exista multe alte cicluri dincolo de b'aktun care pot fi folosite pentru descrierea unei date. Un sir de numere cum ar fi cele aferente calendarelor Ciba Stela 1 si Macanxoc Stela 1 inglobeaza zeci de cifre in numaratorile lor. Ca atare nu exista nicio limita a acestor calcule, exceptand suprafata de scriere si rabdarea scribului.

Ultima data exacta, rotunda, fixa indicata de calendarul Maya a fost de forma 12.0.0.0.0 si a cazut pe 20 septembrie 1618. Inaintea sa, 11.0.0.0.0 a fost pe 17 iunie 1224, 10.0.0.0.0 s-a intamplat pe 15 martie 830 iar 9.0.0.0.0 a coincis cu 11 decembrie 435.

Ce se va intampla in 2012, atunci cand calendarul Maya va indica 13.0.0.0.0 va fi probabil o noua resetare a ciclului de 394 de ani al Maya si se va repeta din nou, in 2406, continuand acest trend milioane si milioane de ani. Oamenii de stiinta sustin ca in 2012 nu se va intampla nimic mai semnificativ decat in 1618, 1224, 830 si 435.

Sursa: Cavemancircus

Invocarea morţii kahuna (VIII)

Nu mult după sosirea lui, irlandezul s-a încurcat cu o hawaiană care s-a îndrăgostit de el, rupînd logodna cu un localnic. Bunica fetei, sigură că irlandezul nu era bun de nimic, a încercat să pună capăt relaţiei, ameninţîndu-l că cerul îl va pedepsi dacă n-o va lăsa în pace. Dar el era un sceptic care nu se temea de nimeni şi nu credea în nimic şi a rîs de ea. Într-o zi, totuşi, ,,picioarele lui au adormit". Încet, în cursul unei zile în care a fost văzut de doi doctori şi a ajuns la spital, amorţeala i s-a urcat în sus pe picioare. Nu s-a descoperit nici o cauză şi nici un tratament nu a fost eficient; după 50 de ore, paralizia ajunsese la mijloc. Mai mulţi doctori, inclusiv un prieten al lui Brigman,au început să bănuiască faptul că în spatele bolii se ascundea altceva, care nu ţinea de domeniul ştiinţei, aşa că au chemat un doctor bătrîn care a recunoscut imediat simptomele invocării morţii. Discutînd cu bolnavul, bătrînul a aflat despre fată şi despre ameninţările bunicii, pe care irlandezul încă le considera nişte aiureli superstiţioase care nu aveau nicio legătură cu paralizia lui. Doctorul s-a dus să discute cu bătrîna. - Ştiu că nu eşti kahuna şi n-ai nicio legătură cu acest caz, bunico - i-a spus el. Dar, ca prietenă, te-aş ruga să-mi spui cum am putea să-l salvăm pe acest om! Spunînd că nu este kahuna şi că nu ştia nimic, bătrîna, totuşi, era convinsă că, dacă irlandezul ar fi promis să ia primul vapor spre America şi să nu se mai întoarcă niciodată, s-ar putea să se vindece. Doctorul i-a promis. Bătrîna a fost de acord. La început, irlandezul n-a crezut un cuvînt. Doar cînd i s-a explicat că fusese blestemat şi mai avea doar 24 de ore de trăit, a cedat. Speriat, a fost de acord să plece imediat din Hawaii. Asta s-a întîmplat la începutul după-amiezii. Pînă seara, era din nou pe picioare. În acea noapte a luat un vapor japonez către SUA. Şi, probabil, nu s-a mai apropiat niciodată la mai mult de şase mii de kilometri de insulă.... Deşi acceptă de acum adevărul puterii vracilor kahuna şi cunoştinţele lor, Long tot nu înţelegea originea lor. Se spunea că 11 triburi polineziene, vorbind dialectele aceleeaşi limbi, fuseseră pe vremuri un popor de pescari alungaţi din sudul Chinei de triburile mai puternice din interior u l continentului. Migraseră înspre sud-vest, peste ocean, ajungînd la acele insule.(va urma)


Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (VII)

Apoi, ca şi cum ar fi fost extenuat de efortul depus, s-a aşezat lîngă băiat, concentrîndu-se însă asupra spiritelor. Timp de o oră le-a comandat într-una să le asculte. În jurul lor, aerul părea să tremure, agitat de un conflict invizibil. În cele din urmă a simţit cum tensiunea dispare.... şi după cîteva minute, băiatul a şoptit: - Wawae.....maikai, (,,Picioare... bune"). Brigham reuşise.Voia să strige triumfător. După ce a masat picioarele băiatului, acesta s-a ridicat, sănătos şi flămînd. Dar acesta n-a fost sfîrşitul. Curios să afle ce s-a întîmplat cu vraciul kahuna, Brigham a mers zile în şir prin munţi ca să găsească satul băiatului. În cele din urmă, el şi călăuzele sale au ajuns într-o vale în care o bătrînă şi o fetiţă munceau la o parcelă de taro. Uitîndu-se la Brigham şi la băiat, cele două au fugit, ţipînd. Brigham a intrat în satul pustiu şi s-a aşezat în faţa colibei în care trăise magicianul. Nu după mult timp, băiatul, trimis să cheme înapoi oamenii speriaţi, a flat ce s-a întîmplat în noaptea în care Brigham trimisese înapoi invocarea morţii. Bătrînul, care dormea în colibă, s-a trezit ţipînd. Ieşind în goană să ia frunze de ti, a început să le agite ca să izgonească spiritele mîniate. Gîfîind, le-a spus oamenilor că uitase să se purifice (kala). După aceea a căzut la pămînt, unde a rămas gemînd şi făcînd spume la gură. Pînă în zori era mort. Tînărul i-a spus lui Brigham că oamenii credeau că vraciul kahuna alb venise să-i omoare pe toţi. Brigham le-a transmis că se răzbunase deja şi, dacă se purtau cum trebuie, vor fi prieteni. După aceea, conduşi de şeful lor, oamenii au apărut speriaţi şi nesiguri, dar el i-a liniştit aşa de bine, încît în următoarele zile ei l-au sărbătorit ca pe un oaspete de onoare. Nici unul dintre ei nu-i purta pică pentru că le omorîse vraciul. Întoarcerea invocării morţii era ca un risc profesional pentru magicieni. Şi, înainte de a pleca, Brigham a fost adoptat de trib. Poate oamenii se bucurau chiar că-i scăpase de bătrînul şi tiranicul kahuna. Singurul lucru pe care nu-l înţelesese, i-a spus Brigham lui Long, era de ce bătrînul kahuna, care ştia că el îl angajase pe băiat, nu şi-a dat seama că invocarea morţii era întoarsă spre el. Singura explicaţie era că preotul, incapabil să citească viitorul, adormise înainte ca Brighman să înceapă ritualul său magic pe pantele vulcanului Mauna Loa. (va urma)

Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (VI)

Examinîndu-l, Brigham a descoperit toate semnele invocării morţii: uşoara paralizie a membrelor inferioare şi colaps general incipient. Una dintre călăuze a aflat de la băiat că acesta provenea dintr-un sat în care bătrînul kahuna le interzisese oamenilor să aibă legături cu haoles (albii) sub pedeapsa invocării morţii. Tînărul părăsise de mult satul şi uitase ordinul. Oricum, presupusese că ordinul trebuia respectat doar în acel sat. Alăturîndu-i-se lui Brigham, adusese blestemul asupra lui. Bătrînul kahuna era evident suficient de puternic încît să afle chiar şi de la distanţă că ordinul lui fusese încălcat, aşa că trimisese anana. Convins, dar supărat de acest atac, Brigham l-a asculat în linişte pe bătrînul ghid. Bătrînul a sugerat o soluţie evidentă: cum toţi ştiau că Brigham era şi el un kahuna şi chiar un om care mergea prin foc, ar trebui să-l salveze pe băiat, întorcînd blestemul împotriva celui care-l aruncase. Brigham şi-a dat seama că trebuia să încerce sau urma să se facă de rîs.Tot ce avea de făcut, şi-a spus el, era să atragă spiritele de partea lui şi să le convingă să-l atace pe preot. Încercînd să se sugestioneze că nu putea fi prea greu, întrucît băiatul nu era cu nimic vinovat, s-a hotărît să încerce să convingă spiritele că stăpînul lor era un om rău dacă le trimitea să atace o fiinţă atît de pură şi inocentă. Poate că vraciul kahuna apucase să se purifice înainte de întoarcerea spiritelor, dar acest lucru părea puţin probabil; Brigham se îndoia că magicianul auzise vreodată de el. Oţelindu-se, s-a ridicat în picioare. - Ştiţi că eu sunt un kahuna foarte puternic - le-a spus oamenilor. Aceştia l-au aprobat. Atunci, urmăriţi-mă, a mîrîit el. Aplecîndu-se deasupra băiatului, început să flateze spiritele, spunîndu-le cît erau de înţelepte şi cît de trist era că un kahuna le înrobise, în loc să le lase să mergă în ceruri, după cum ar fi meritat. Le-a explicat ce bun era băiatul şi cît de mîrşav era vraciul. În cele din urmă, gata să le ordone să se întoarcă şi sa-l sfîşie pe vraciul kahuna, şi-a dat capul pe spate şi a răcnit comanda atît de tare, încît animalele s-au speriat şi chiar şi călăuzele s-au dat înapoi. A urlat de trei ori comanda. (Va urma)

Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (V)

Atunci cînd, dintr-un motiv anume, asupra unei persoane urma să fie aruncată o invocare a morţii, vracii kahuna îşi chemau spiritele (kala) şi le ordonau să absoarbă forţa vitală (mana) din mîncare băutură şi obiectele de ceremonial impergnate cu propriul său mana.Apoi ordona spiritelor sa ia mirosul hainelor sau părului victimelor şi s-o urmărească. Cînd reperau victima, spiritele o loveau cu mana lor proprie, intrau în ea şi îi sugeau forţa vitală. Acest lucru aducea o amorţire care invada trupul şi care, după trei zile, ajungea la inimă, pe care o oprea. Vracii kahuna spuneau că succesul unui atac de acest tip se baza pe complexul de vinovăţie de care-l avea sau nu victima. Dacă nu se simţea vinovată, mintea subconştientă a victimei respingea atacul spiritelor. Dacă atacul avea succes, spiritele, încărcate cu mana mortului, se întorceau la stăpînul lor, care, între timp, se purificase pentru a se apăra împotriva riscului ca alţi vraci kahuna, care eventual salvaseră victima, să fi ordonat prin hipnoză spiritelor să-şi atace propriul stăpîn. Sau vracii kahuna puteau să numească persoana care-i angajase să lanseze invocarea morţii, evitînd astfel atacurile îndreptate împotriva lor înşişi. Brigham ştia un caz în care un vraci kahuna lansase o invocare a morţii, dar uitase să se protejeze ritual, astfel încît, atunci cînd un vrăjitor rival salvase victima trimiţînd spiritele înapoi, kahuna murise. În acel caz, vraciul rival fusese chiar Brigham. Se întîmplase, din cîte spunea Brigham, în timpul unei expediţii de colectare a plantelor pe Mauna Loa. Angajase ghizi şi animale într-n sat numit Napoopoo şi pornise în expediţie cu patru oameni şi opt cai şi catîri. Dar, pe tărîmul sterp aflat deasupra pădurii tropicale , lîngă craterul lui Manua Loa, una dintre călăuze, un tînăr de 20 de ani se îmbolnăvise. Crezînd că suferă de rău de înălţime, Brigham îl lăsase acolo împreună cu un alt om şi o pornise cu ceilalţi către vîrf. La apus, cînd s-a întors, a văzut că tînărul era mult mai bolnav, prea slăbit ca să se mai poată ridica. Unul din însoţitorii mai în vîrstă i-a spus lui Brigham că el credea că asupra tînărului fusese aruncată o invocare a morţii. Întrebat dacă aşa era, tînărul a părut îngrozit, însă a negat. (Va urma)

Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (IV)

Max Long era baptist şi studiase psihologia. Plecase în Hawaii ca să predea, dar, de îndată ce a ajuns în insulă, a început să fie interesat de kahuna. Deşi a fost adesea respins în cercetările sale, a persistat în cercetările sale, aflînd despre zei şi zeiţe care umblau printre oameni, cum ar fi Pele, care uneori apărea ca o bătrînică ciudată şi cerea tutun, ce nu îi era niciodată refuzat. A auzit despre vindecări magice şi despre morţi; despre viitoruri studiate şi schimbate. Deşi sceptic, era intrigat mai ales de credinţa vracilor kahuna că oamenii ar avea trei suflete. Familiarizat cu operele lui Freud şi Jung, şi-a dat seama că psihologia kahuna, care păruse de neînţeles misionarilor, nu numai că anticipase cu mai multe milenii înainte psihologia modernă, ci era, se pare, mult mai sofisticată. A a flat despre credinţa kahuna în unihipili şi uhane, o pereche de spirite unite într-un corp fizic. Corpul era controlat de încăpăţînatul, contradictoriul şi mîniosul unihipili, care, acţionînd secret şi tăcut la un nivel inferior al minţii, controla forţa vitală a trupului (mana) şi mai avea şi rolul de depozitar al amintirilor. Uhane, ,,spiritul vorbitor”, reprezenta mintea sau sufletul raţional, conştient de sine (uman). La moarte, cele două spirite se despărţeau. Uneori, nenorocosul unihipili era prins de vracii kahuna şi folosit împotriva inamicilor, fiind trimis să invadeze trupul şi să sugă forţa vitală a victimei împotriva căreia se rostise invocarea morţii. Deşi vracii kahuna credeau că omul nu-l poate cunoaşte pe Dumnezeu mai mult decît un peşte îl poate cunoaşte pe om, ei presupuneau că există mai multe niveluri de conştienţă deasupra omului, mai ales uprasinele, Aumakua, care însemna ,,un spirit de încredere părintesc, mai bătrîn”. Ei susţineau că prin Aumakua omul poate deţine puteri cum ar fi mersul prin foc, profeţiile sau invocarea morţii. Long era fascinat. Tradiţiile kahuna erau legate de speculaţiile oculte ale lumii occidentale referitoare la corpurile fizice, astrale şi eterice. Ce ciudat să nimereşti peste un sistem similar, totuşi extrem de vechi, la celălalt capăt al lumii! Şi cît de neliniştitor , din cauza problemelor pe care le ridica. Cu cît timp înainte şi unde aflaseră aceste lucruri? Magia lor oare funcţiona cu adevărat? Rămas în continuare fără nici un răspuns după patru ani, curiozitatea l-a mînat la ,,Bishop Museum” din Honolulu. Acolo l-a întîlnit pe curatorul muzeului, William Tufts Brigham. Savant al cărui nume se afla în Who’s Who, acest bătrîn de 62 de ani a ascultat cu răbdare întrebările lui Long. Apoi i-a spus că el îi studiase pe vracii kahuna timp de 40 de ani pentru a găsi răspunsurile la întrebările lui Long. A afirmat că aceştia foloseau ceea ce se numea magie. Ei vindecau într-adevăr. Sau omorau. Puteau privi în viitor şi-l puteau schimba la cerere. Mulţi dintre ei erau impostori, dar unii erau adevăraţi. Cîţiva dintre ei foloseau magia pentru a merge pe lava care abia începea să se răcească. I-a mai spus lui Long că şi el mersese prin foc sub protecţia kahuna, dar nu ştia cum. Ghetele, pe care insistase să le poarte în timp ce traversase temător un şuvoi de lavă, care abia începea să se răcească, arseseră, dar pe picioarele lui nu apăruseră nici măcar băşici.Vracii kahuna, care-l protejaseră şi-l conduseseră pe lavă consideraseră ghetele lui o glumă, sau un sacrificiu adus zeilor. Long s-a îndoit, bineînţeles, de veridicitatea acestei poveşti – la fel cum Brigham se îndoise de adevărul propriei sale experienţe -, dar cercetările ulterioare l-au convins că mersul prin foc este un fapt, deşi inexplicabil doar cu ajutorul dogmei materialiste, aici fiind vorba de un caz în care mintea se afla deasupra materiei. După ce s-a mai împrietenit cu Long, Brigham a recunoscut cît de puţine ştia. I-a mai spus că puterea kahuna începea să dispară; vechea cunoaştere nu mai era trecută din tată în fiu. Misionarii, avangarda potopului de occidentali materialişti, îşi îndepliniseră misiunea. Chiar şi aşa, el tot era uimit de brusca şi completa prăbuşire din 1900 a unui sistem care data, era sigur, de mii de ani. În ultimii patru ani ai v ieţii sale, Brigham i-a spus lui Long tot ce ştia despre vracii kahuna, deşi i-a mărturisit că tot nu înţelegea cum funcţiona magia lor, cu excepţia invocării morţii (anana), pe care, i-a spus el pe un ton normal, o folosise şi el cu succes. Brigham i-a explicat că, pentru a o stăpîni, un kahuna trebuie să moştenească de la alţi vraci kahuna unul sau mai multe unihipili – spirite ale subconştientului. Sau trebuia să localizeze astfel de spirite, apoi să folosească hipnoza pentru a le captura. În vechiul Hawaii, prizonierii de război sau criminalii care trebuia executaţi erau mai întîi hipnotizaţi, astfel încît, după moarte, unihipili-ul lor să se despartă de uhane şi să rămînă ca nişte gardieni fantomatici pe lîngă templele kahuna, sau să fie folosite în invocarea morţii. (Va urma)

Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (III)

Zeiţa Rechin? Nonsens, au comentat cei de la Marină, şi au luat-o de la capăt. Zece ani mai tîrziu, noul doc era gata de inaugurare. Guvernatorul din Hawaii a sugerat să fie invitat un kahuna, unul dintre tainicii preoţi care conduseseă insulele înainte de sosirea misionarilor. Ar fi fost cel puţin un gest de politeţe. O kahuna wahini, o preoteasă, a fost de acord să participe. Dar ora ceremoniei se apropia, iar ea nu apărea. Un marinar a fost trimis acasă la ea în Waikiki s-o aducă. Brusc, fără nici un avertisment, un geiser s-a ridicat în locul în care bătrînul pescar spunea că trăieştie Zeiţa Rechin, stînca pe care îşi lăsa zilnic ofrandele. S-a oprit, dar mulţimea era deja îngrijorată. Cînd kahuna wahini a sosit, a îngenuncheat şi, împrăştiind cenuşă şi fărîmiţe de pîine pe apă, a început să rostească străvechi incantaţii. După ce a terminat, le-a spus că Zeiţa Rechin era liniştită şi nu vor mai fi necazuri. Dar oamenii nu erau prea siguri. De data aceasta însă, după ce pompele şi-au terminat treaba, docul a rezistat. Şi atunci s-a auzit un suspin colectiv de uimire. Chiar pe locul în care bătrînul pescar se scufundase atît de des, lăsîndu-şi ofrandele, şi de unde izbucnise mai înainte geiserul, toţi au zărit scheletul unui rechin. În ceea ce priveşte răzbunarea Zeiţei Rechin, aceasta ţine de istorie. Pe 7 decembrie 1941, japonezii au bombardat Pearl Harbor. A început războiul în Pacific. Pactul fusese încălcat... şi bătrînii din Hawaii încă susţin că adevărata pace nu se va întoarce în Pacific pînă ce Pearl Harbor nu va fi demilitarizat. În ceea ce-i priveşte pe kahuna - nu mai există nici unul. Multe povestiri fascinante din Hawaii se referă la kahuna („păstrători ai secretului"). Kahuna erau pe vremuri magicienii-preoţi dominanţi ai religiei Huna („secretă"), misterioşi în originea şi în puterile lor, deşi unii cred că ar proveni din Africa, fiind înrudiţi cu berberii din Maroc. Filozofia acestor vraci, profeţi şi maeştri ai invocării morţii era profundă. Vesticii le-au înregistrat miturile şi au observat paralele fascinante cu Biblia. Mitul creaţiei la ei, de exemplu, implică trei zei sau principii, Kane, Ku şi Lono (lumina Soarelui, substanţa şi sunetul), care au spart spaţiul printr-un act de voinţă, formînd trei ceruri. Cel mai de jos dintre acestea, pămîntul, forma drumul lor. Pe pămînt, din salivă şi lut l-au făcut pe bărbat în imaginea lui Kane şi pe femeie dintr-o coastă a bărbatului, pe cînd acesta dormea. O altă asemănare cu Biblia era povestea Potopului, Kaiakahinalii. În aceasta, toţi oamenii mureau, cu excepţia lui Nuu (sau Nana-nuu), care, împreună cu familia lui, a supravieţuit într-o arcă. Iar cînd apele s-au retras, arca s-a oprit pe cel mai înalt munte din Hawaii, Mauna Kea. De unde ar fi putut ei să afle despre Adam şi Noe? Din cauză că misionarii povestiseră pasaje din Biblie pe care localnicii le-au adoptat prompt, abandonîndu-şi străvechile tradiţii? Greu de imaginat. În primul rînd, vechile legende le-au fost „spuse misionarilor înainte ca Biblia să fi fost tradusă în limba din Hawaii...". În al doilea rînd, preoţii kahuna îi dispreţuiau pe creştini. În 1820, înaltul preot Hewahewa, prevăzînd apropierea a ceea ce el credea că era o bandă de magicieni albi, a întîmpinat liniştit primii misionari sosiţi din Noua Anglie. După aceea şi-a dat seama cît erau ei de ignoraţi. L-a ajutat să construiască un templu din piatră cioplită, dar ei tot n-au fost în stare să vindece sau să-i învie pe cei morţi, după cum îi spuseseră că procedase Christos. Scoşi în afara legii de Biserică, vracii kahuna, dispreţuiau această credinţă slabă şi incosistentă. Ea vorbea de Sfînta Treime, dar nu ştia nimic despre cele Trei Suflete! De ce să fi renunţat la străvechea lor religie, superioară, care le oferea adevărata putere? Este evident că ei posedă această putere. În timpurile moderne, ei îşi foloseau magia tradiţională. Nici un poliţist sau magician întreg la cap din Hawaii nu ar fi îndrăznit s-o interzică. Chiar după sfîrşitul primului război mondial, Queen's Hospital din Honolulu primea multe victime ale „invocării morţii". Şi toate mureau, orice s-ar fi făcut. Un misionar creştin a încercat să riposteze cînd congregaţia lui a suferit în întregime de pe urma vrăjii „invocării morţii". A învăţat şi a folosit invocarea morţii împotriva inamicului său kahuna. Magicianul a murit, turma misionarului s-a întors la el, dar, pentru că se luptase cu armele inamicului, a fost izgonit de Biserică. Locuitorii din Hawaii l-au înţeles totuşi şi i-au oferit pămînt. Această istorisire este prezentată ca fapt autentic de Max Freedom Long, un profesor american care a venit în Hawaii în 1917 şi a murit în 1971. Fără scrierile lui s-ar şti foarte puţin despre vracii kahuna, care îşi începuseră deja declinul, şi nu s-ar şti nimic despre invocarea morţii. (Va urma)

Invocarea morţii kahuna (II)

O veche legendă din Hawaii povesteşte cum, pe vremuri, un tînăr din Hawaii l-a salvat de la moarte pe Zeul Rechin, care, amabil, i-a promis că atîta timp cît hawaienii vor trăi în pace, nici un rechin nu va face vreodată rău unei fiinţe omeneşti în apele locale. După un timp, Zeul Rechin s-a îndrăgostit de o fată frumoasă ce trăia pe malul golfului Wai Momi, perla apelor. După ce a preschimbat-o într-un rechin, zeul a încoronat-o regina unui anume liman natural. Ca Zeiţă Rechin şi ea a promis că-i va proteja pe oameni atîta timp cît ei rămîneau paşnici. Timp de secole, pe acele meleaguri a domnit pacea. Apoi, în 1909, vase de război americane au apărut, violînd apele liniştite. Hawaienii, amintindu-şi de vechiul pact, se temeau de răzbunarea Zeiţei Rechin, dar US Navy, pregătind portul pentru viitorul rol de fortăreaţă din Pacific a Americii, nu a fost impresionată. Într-o bună zi, un pescar bătrîn a adus o ofrandă de peşte Zeiţei Rechin. S-a scufundat şi şi-a lăsat ofranda pe marginea unei stînci scufundate – casa ei, după cîte spunea pescarul. Discutînd cu marinarii, a aflat, spre oroarea lui, că americanii doreau să construiască un doc chiar acolo. – Zeiţa Rechin mînie! – a strigat el. Aduce ghinion mult! Ei au rîs de el, şi au continuat să-l ignore. Timp de 4 ani, el s-a întors în fiecare zi cu ofrandele şi avertismentele lui. La urmă, cînd docul era gata de testare, el a încetat să mai vină. Şi a venit ziua în care pompele au început să evacueze milioane de litri de apă. Cînd mai rămăsese cam un metru de apă, baza docului a fost învadată de foarte mulţi oameni care încercau să prindă peştii rămaşi. Brusc, s-a auzit zgomotul făcut de cimentul care se crăpa. (va urma)

Stuart GORDON

Invocarea morţii kahuna (I)

Muntoasele insule Hawaii sînt situate la mare depărtare de orice altă parte a lumii. Înverzite, cu vulcani activi, ele se află în Pacific, cam la 5.000 km sud-vest de San Francisco, la 8.500 km de nord-vestul Australiei şi cam la 12.000 km în estul Taiwanului, formînd graniţa nordică a vastei regiuni oceanice a Polineziei. Deşi situat la depărtare de America, Hawaii este astăzi un stat american, beneficiind de civilizaţia modernă şi creştinism. Înainte ca europenii să „descopere" Hawaii, în 1549, înainte ca misionarii să-şi facă apariţia, în 1820, locuitorii insulelor îmbinaseră natura cu magia. Zeii lor apăreau ca fiinţe umane, animale, păsări, peşti sau meteoriţi; trăiau în stînci sau luau forma unor căpcăuni, demoni sau alţi monştri. Zeul-şef, Kane, („ Turnătorul") nu cerea sacrificii umane, viaţa fiind sacră pentru el, dar alţi zei erau mai puţin mofturoşi, Zeul-vrăjitor Kahoali aprecia ochii peştilor sau ai oamenilor; urît-mirositorul zeu-caracatiţă Kanaloa era Domnul Morţii, în timp ce Maui Păcăliciul era amuzant, dar înşelător. Mai violentă şi imprevizibilă era Pele, zeiţa focului şi protectoarea vulcanului Mauna Loa. Pele este activă şi în zilele noastre. Ea nu numai că produce erupţii ale vulcanului, ci blestemă şi le face rău turiştilor care ignoră avertismentele localnicilor de a nu lua pietre de pe pantele vulcanului ca suveniruri. Dacă ei ştiu mai multe despre temperamentul ei coleric şi ce păţesc aceia care o mînie, atunci nu se încumetă să rişte. În vara anului 1977, Ralph Lofert, vicepreşedintele unei linii aeriene din Buffalo, New York, se întorcea acasă nu doar cu soţia şi cei patru copii ai săi, ci şi cu pietre luate de pe Mauna Loa. Curînd după aceea Mauna Loa a erupt. Unul dintre băieţii lui Lofert, Todd, a făcut apendicită, o operaţie la genunchi şi şi-a fracturat glezna; alt băiat, Mark, şi-a scrîntit glezna şi şi-a rupt un braţ; al treilea băiat a pierdut un ochi din cauza unei infecţii, iar fiica familiei şi-a pierdut dinţii din cauza unei căzături. În iulie 1978 - deja speriat şi dînd crezare oarecum tardiv avertismentelor, Ralph Loffert a trimis pietrele înapoi în Hawaii. Totuşi, problemele au continuat...pînă ce Mark a recunoscut că mai avea şi el trei pietre. De îndată ce şi acestea au fost returnate, necazurile au încetat. Allison Raymond din Ontario, Canada, a luat şi ea pietre de pe Mauna Loa. După aceea mama ei a murit de cancer, iar fiul ei şi-a rupt un picior. Pietrele au ajuns înapoi şi problemele s-au sfîrşit. Naturalistul John Erickson de la Parcul Naţional din Hawaii afirmă că în fiecare zi primeşte pînă la 40 de pachete cu pietre de la turiştii care au rîs de blestemul lui Pele pînă ce şi-au dat seama că ea întotdeauna rîdea la urmă. Dar Pele nu e singura zeiţă hawaiană care a lansat un blestem. Mai există o zeiţă, iar blestemul acesteia a devenit activ abia în Secolul al XX-lea. (Va urma)

Stuart GORDON

Citatul zilei

Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor. Eleanor Roosevelt

Cel mai.......

Hagi rămâne cel mai iubit fotbalist român din istorie, iar Mircea Lucescu e considerat cel mai mare antrenor român

Un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) reconfirmă poziţia de lider a Stelei în topul preferinţelor microbiştilor români. Dintre aceştia, 44 la sută se declară suporteri ai roş-albaştrilor.

În ultimii şapte ani, au fost realizate trei sondaje de opinie importante pentru a fi stabilite preferinţele celor care urmăresc fenomenul fotbalistic. Toate trei au dat ca lider detaşat trupa din Ghencea, aceasta fiind urmată la mare distanţă de Dinamo. Restul locurilor din clasament au fost influenţate de evoluţia din perioada respectivă a echipelor din campionatul intern. De pildă, conform sondajului Gallup din 2003, cota Rapidului din rândul suporterilor era de 5 %. După sfertul de finală din Cupa UEFA, jucat în 2006, giuleştenii au ajuns la 8,8% (sondaj BCS realizat în 2007). La fel, s-a întâmplat şi cu CFR Cluj, care a ajuns de la capitolul "şi altele" (în 2003), la 7% în 2009.

Sondajul IRES a fost realizat pe un eşantion reprezentativ de 1953 de persoane (dintre acestea, doar 66% au răspuns la întrebările despre fotbal, celelalte declarându-se neinteresate de fenomen). Chiar şi aşa, conform normelor acceptate de sociologi, criteriile ar trebui să fie de ajuns pentru recunoaşterea rezultatelor. Nu însă şi pentru suporteri, care au mai găsit motive de a stâmba din nas, poate justificate ţinând cont că, de pildă, Unirea Urziceni, se află pe locul şapte în topul preferinţelor, cu 2%, înaintea unor echipe cu tradiţie, care adună mii de suporteri la meciurile de acasă.
Interesant este că Steaua, în ciuda tuturor scandalurilor care au însoţit-o în ultimii ani a crescut constant în topul preferinţelor fanilor: 40% (2003) - 42,7% (2007) - 44% (2009). Explicaţia este simplă: cele două titluri naţionale câştigate, dar mai ales cele trei participări în Liga Campionilor au fost un real vector de imagine.

Gigi Becali: cel mai capabil, cel mai simpatic, cel mai corupt

Studiul realizat de institutul condus de sociologul Vasile Dâncu şi-a propus să mai răspundă la câteva întrebări. Cel mai valoros fotbalist român din istorie a fost declarat, la mare distanţă de locul doi, Gheorghe Hagi. Cel mai tare antrenor a ieşit Mircea Lucescu, iar cel mai bun arbitru, Ion Crăciunescu. La întrebările legate de conducătorii de cluburi, Gigi Becali a acaparat toate superlativele: cel mai capabil, cel mai simpatic, cel mai corupt.

Banca de alimente

Sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 21.00, TVR 1 şi TVR Internaţional vor transmite în direct Gala Crucea Roşie, eveniment ce va fi prezentat de Iuliana Tudor.
Pentru a susţine efortul financiar de implementare a proiectului Banca de Alimente, Crucea Roşie Română, împreună cu Televiziunea Română vor organiza în ziua de 26 septembrie 2009 un eveniment televizat de colectare de fonduri prin mai multe metode: donaţii în bani sau în natură din partea producătorilor şi distribuitorilor de alimente, colectarea de fonduri prin sms-uri şi apeluri telefonice cu valoare de 2 euro, licitaţii de obiecte.

La evenimentul transmis în exclusivitate de Televiziunea Română vor participa personalităţi din diferite domenii: artişti, oameni de afaceri, sportivi, oameni din mass-media, precum şi susţinători şi colaboratori din ţară şi din străinătate, apropiaţi ai Crucii Roşii Române care vor susţine proiectul Banca de Alimente.

Dulceata de vinete

Spunem “dulceata de vinete”, dar e vorba mai degraba de vinete confiate. Este o adaptare/traducere dupa o reteta gasita pe un site francez:

http://solyanidjar.superforum.fr/recettes-de-larache-de-ma-grand-mere-par-michelle-anidjar-shoshani-f27/confiture-d-aubergine-a-michelle-t1045.htm

Vinetele alese trebuie sa fie mici si cat mai negre pentru ca vinetele de culoare rosie, sint ceva mai amare. Iata pe scurt reteta:
Ingredientele

- 1 kg de zahăr
- 1 lingurita de scortisoara
- 1 lingurita de cuisoare
- 1 cana de suc de lămâie
- 1 kg vinete mici, foarte intunecate si lucioase



Prepararea

Se separa de frunzele verzi de pe vinete (din jurul coditei) . Atentie, codita vinetei se pastreaza!
Cu o furculiţă, se inteapa vinetele cat mai mult... si apoi se pun la fiert timp de 5 minute in apă pentru a elimina gustul amar.

Vinetele se scot din apa, si se scurg cu o strecuratoare.
Cat timp se scurg vinetele, se face un sirop cu zahar si mirodenii ( scortisoara si cuisoare ) si cu sucul de lamaie.
Vinetele se adauga in oala in care s-a facut siropul si se tin pana cand absorb jumatate din zeama de acolo ( asta dureaza cam o ora). Se lasa sa se raceasca, si apoi se pun in borcan.

Aiurea

Blestemata mai fie si toamna,
Si frunza ce pica pe noi -
Blestemat sa mai fie si tîrgul
Ursuz, si cu vesnice ploi...

- Cetate - azilul ftiziei -
Nameti de la pol te cuprind...
Cetate, azi moare poetul
În bratele tale, tusind...
George Bacovia

Ruga unui pagan

Ah ! flacarile nu-ti opri;
În inima sa-mi lasi caldura,
O, voluptate! o, tortura !
Diva ! supplicem exaudi !

Zeita-n aer raspîndita,
Vapaia-ti din pamînt ma cheama!
Înalta-mi vlaga umilita,
Ce-ti da un cîntec de arama.

Fii, voluptate, doamna-n noi!
Si masca de sirena pune,
De carne sau de catifea;

Ori varsa-mi adormire grea
În vinuri mistice, strabune,
O, voluptate, zvelt strigoi!

de Charles Baudelaire

Interviu cu o fiinţă reptiliană

Anul II, Numărul 13 • August 2008
Interviu cu o fiinţă reptiliană
Contele Incappucciato
Printre toate lucrurile cu care suntem obişnuiţi in zilele noastre, existenţa unor aspecte ciudate şi relativ incredibile işi derulează continuu manifestarea, de o manieră neobservabilă majorităţii oamenilor. Prezentăm in continuare, in premieră in Romania, un interviu cu o femeie in trupul căreia trăieşte un spirit reptilian.
16 Decembrie 1999.... Suedia... Jimmy Owner este un jurnalist de investigaţie care a reuşit să găsească primul caz de fiinţă reptiliană, aparţinătoare unei vechi rase reptiliene.
Interviul il vom prezenta sub forma – intrebare şi răspuns, pentru a vă fi mai uşor să inţelegeţi.
I: inainte de toate, cine eşti tu şi ce eşti? Eşti o specie extraterestră sau originea ta poate fi găsită pe planeta noastră?
R: aşa cum ai putut vedea cu ochii tăi, nu sunt o fiinţă umană aşa ca tine şi ca să fiu sinceră, nu sunt nici entitate feminină aşa cum cunoaşteţi voi din biologie. Sunt o fiinţă reptiliană ce aparţine unei rase vechi de acest gen. Cei din specia mea s-au născut pe planeta asta şi trăim aici de milioane de ani. Despre noi s-a menţionat in toate scrierile
voastre vechi, cum sunt Biblia voastră şi alte scripturi străvechi, ca despre zeii la care se in chinau oamenii din acele vremuri, cum erau egiptenii şi incaşii. Religia voastră creştină a in ţeles greşit rolul speciei mele in cadrul Creaţiei, aşa că noi ca specie suntem menţionaţi in scrierile voastre vechi ca „şarpele cel rău”. Asta e o in ţelegere greşită. Rasa voastră umană a fost prelucrată prin inginerie genetică de alte rase extraterestre, iar noi ca specie am fost doar ca nişte vizitatori mai mult sau mai puţin pasivi, vizavi de acest proces accelerat al evoluţiei voastre.
Trebuie să ştiţi, şi asta o confirmă şi unii cercetători de-ai voştri, că era imposibil ca specia voastră să evolueze la modul natural atat de mult in doar 2-3 milioane de ani. Voi aţi fost creaţi in mod artifical, cum s-ar spune, prin ingineria genetică, dar nu de noi, ci de alte specii galactice.
Dacă m-ai intrebat dacă sunt extraterestră, iţi spun că nu, noi ca specie suntem originari de aici, de pe Terra. Insă avem şi cateva colonii in sistemul solar, dar aparţinem de Pămant.
De fapt este planeta noastră şi nu a voastră, niciodată nu a fost a voastră.
I: Poţi să-mi spui numele tău?
R: Asta e o chestiune dificilă, pentru că limba umană nu e capabilă să pronunţe corect vreun nume de-al nostru. Limbajul vostru e foarte diferit de al nostru, dar ca să-ţi răspund la in trebare, numele meu e ceva de genul „Sssshiaassshakkkasskkhhhshhh” (un fel de Shiashkask in pronunţie umană). Dar poţi să-mi spui Lacerta, acesta este numele pe care il folosesc de obicei cand sunt printre oameni şi vorbesc cu ei.
I: Care este varsta ta?
R: Noi ca specie măsurăm timpul nu aşa ca voi, după mişcarea planetei in jurul Soarelui, deoarece noi trăim mai mult sub suprafaţa Pămantului. Noi măsurăm propriul timp in funcţie de ciclurile magnetice ale planetei care se raportează la mişcarea acesteia faţă de Soare.
Să spunem că actualmente am astăzi 57,653 cicluri magnetice. Mi-am atins maturitatea acum 16,337 de cicluri magnetice, iar in timpul vostru am 28 de ani ca varstă.
I: Care este menirea ta? Ai o slujbă cum avem noi oamenii?
R: Ca să răspund in cuvintele voastre, sunt o studentă curioasă care cercetează comportamentul social al speciei voastre. De aceea sunt in acest moment aici, vorbind cu tine şi din acest motiv mi-am dezvăluit natura mea reală.
De aceea iţi ofer asemenea informaţii despre mine şi iţi dau astfel de informaţii pe care de obicei oamenii nu trebuie să le ştie. Voi urmări felul in care reacţionezi şi modul in care ceilalţi oameni reacţionează. Şi asta pentru că sunt ataţia nebuni mincinoşi pe planeta asta care susţin că ei ştiu adevărul despre noi, despre OZN-uri cum le spuneţi voi şi aşa mai departe, iar mulţi cred in asemenea minciuni. Eu şi alţii din specia mea suntem foarte interesaţi să vedem cum voi oamenii reacţionaţi dacă adevărul despre noi este făcut public. Sunt convinsă că mulţi vor refuza adevărul, dar dacă vreţi să supravieţuiţi anilor ce vor urma, trebuie să incercaţi să inţelegeţi.
I: Sunt OZN-urile obiecte adevărate pilotate de extratereştri din alte specii sau sunt ale voastre?
R: Unele OZN-uri, cum le spuneţi voi, sunt ale noastre, dar marea majoritate nu ne aparţin.
Fără nici o in doială multe dintre asemenea nave sunt ale speciei voastre, fiind ale grupărilor militare, şi a altor specii extraterestre. Dacă o să citiţi cu atenţie anumite rapoarte de observaţii, despre nave de culoare gri metalizat cu formă de cilindru şi ţigară, cu lungimi intre 20 şi 260 de metri şi dacă acele nave emit un fel de bazait intens şi dacă au
5 lumini roşii intense pe fuselaj, in seamnă că oamenii au văzut o navă de-a noastră care prezenta anumite defecţiuni. De obicei ne camuflăm navele. Specia noastră are de asemenea şi o flotilă de discuri mici, insă nave cu astfel de formă mai deţin şi alte specii extraterestre. OZN-urile de tip triunghiular aparţin militarilor din specia voastră, dar ei
folosesc tehnologie din afara planetei pentru construcţia lor. Dacă voi oamenii vreţi cu adevărat să vedeţi nave de-ale noastre, ar trebui să priviţi cerul in zonele Arcticii, Antarcticii şi deasupra Asiei centrale.
Vom continua prezentarea acestui extraordinar interviu in numărul următor, cand alte dezvăluiri vor aduce la lumină adevăruri ascunse multe decenii la rand.


Anul II, Numărul 14 • Septembrie 2008
Continuum cu dezvaluirile acestui extraordinar interviu obtinut de catre jurnalistul de investigatie Jimmy Owner. Speram ca din prima parte a interviului ati aflat unele raspunsuri la dilema: exista sau nu reptilienii despre care se tot vorbeste in ultimii ani? Mai ales sunt aratati in serialele SF. Dar... dezvaluirile care urmeaza aduc informatii si mai
interesante.

Dupa cum ati putut cite in episodul trecut aceste fiinte reptiliene revendica planeta, afirmand ca exista aici dinaintea noastra, si un aspect foarte important este si unul care ne pune pe ganduri. Acesti reptiliene ne studiaza comportamentul.
Intrebare: aveti vreun simbol special, ca specie, ori ceva similar, prin care sa va identificam in calitate de rasa?
Raspuns: avem doud simboluri majore care ne reprezinta specia. Primul – care este antic – este un sarpe albastru cu patru aripi albe, pe fundal negru, aceste culori avand o semnificatie religioasa pentru noi. Acest simbol a fost utilizat de o parte a rasei mele, dar in prezent este rar folosit, mai ales ca voi oamenii I-ati copiat de multe ori in scrierile voastre vechi. Celalalt simbol, al doilea, reprezinta o fiinta mistica pe care voi o numiti "Dragon" in forma unui cerc in mijlocul caruia sunt 7 stele. Acest simbol este mult mai comun in prezent.
Daca oamenii vad acest simbol cu Dragonul pe unele din navele cilindrice, despre care am spus mai inainte, ori pe unele instalatii subterane, aceste lucruri si locuri ne apartin noua in mod clar. Si sfatul nostru ca specie, pentru oameni, este sa se indeparteze cat mai repede de asemenea locuri, atunci and dau de ale.
I: cele 7 stele pe care le-ai mentionat de la al doilea simbol, vrei sa spui ca reprezinta constelalia Pleiadelor?
R: Pleiadele? Nu, din contra. Aceste 7 stele sunt de fapt planetele cu lunile lor, si ele sunt simbolurile care arata cele 7 vechi colonii ale noastre din acest sistem solar. Stelele sunt puse in prim plan pe un fundal albastru, iar Dragonul circular semnifica forma Pamantului. Cele 7 stele inseamna Luna, Venus, Martie si cele 4 luni satelit ale lui Jupiter si Saturn pe care le-am colonizat intr-un trecut indepartat. Doua dintre aceste colonii sunt abandonate si nu le mai folosim deloc, asa cs 5 stele ar fi mai corect spus referitor la simbol.
I: asa cum nu mi-ai dat voie sa iau fotografii – ceea ce ar fi demonstrat veridicitatea existentei tale si a lucrurilor pe care le spui – totusi ai putea sa faci o descriere a ta?
R: stiu ca ar fi de ajutor sa demonstrezi autenticitatea acestui interviu daca ai realiza si ceva fotografii. De astfel, voi oamenii sunteti sceptici, si asta e bine pentru noi si pentru alte specii extraterestre care activeaza pe Pamant. Asa ca daca ai face cateva fotografii, semenii tai le-ar considera trucaje, spunand ca as fi doar o femeie umana mascata, ceea ce pentru mine ar fi o ofensa. Trebuie sa intelegi ca nu-ti pot permite sa iei fotografii, iar asta din mai multe motive, despre care nu vreau sa discut. Totusi, pot sa-ti spun ca din motiv de a tine secreta prezenta noastra, iar alte motive tin de religia voastra. Chiar si asa, ti se permite sa faci doar schite de portret, si de ansambluri tehnice pe care ti le voi arata mai tarziu. As putea sa ma descriu, dar asta ar face ca informatiile sa fie negate de voi, oamenii, din cauza aspectului nostru reptilian si mai ales pentru ca va considerati singura specie inteligenta de pe planeta asta.
Pielea mea este verde bej cu nuante de galben pal, si avem si puncte de 2-3 centimetri de culoare maronie, chiar si pe fata. In linii generale avem cam aceleasi caracteristici ca si voi, numai ca degetele noastre sunt ceva mai subtiri decat ale voastre, iar pielea e mai neteda.
Noi nu avem linii striate ale pielii, cum aveti voi, si de aceea noi nu prezentam ceea ce voi numiti amprente. Pe degetele mijlocii avem cate o ridicatura osoasa, iar unghiile le avem de culoare gri si mai lungi decat ale voastre. Urmatoarea parte pe care ti-o descriu isi are
originea in statutul nostru reptilian. Daca mi-ai atinge spatele ai putea constata ca de sus pana jos ai simti o zona osoasa, care nu e sira spinarii. Aceasta reprezinta o structura dificila de tesut si piele, de forma unor spini ososi, prin care trec foarte multe trasee nervoase si multe vase sanguine. Din aceasta cauza noi suntem foarte sensibili atunci cand trebuie sa stam cu spatele lipit de un scaun cu spatar. Rolul acestor mici spini ososi este de a regla temperature corpului nostru, in special atunci and ne expunem la lumina si caldura soarelui, ceea ce face, ca sangele nostru reptilian sa se incalzeasca cu multe grade si astfel obtinem o stare de mare placere. Pe partea sexuala semanam cu voi, iar femeile reptiliene alapteaza similar cu femeile voastre umane. Aceasta capacitate ne-am insusit-o scum 30 de milioane de ani, pe vremea cand voi, oamenii, erati contemporani cu ultimii dinozauri. Ce ne mai deosebeste de voi? Noi nu avem ombilic, deoarece nasterea
noastrd este diferita de a voastra, de tip mamifer. Insa in linii generale suntem ca si voi.
Faptul ca aceste fiinte reptiliene sunt aproape ca noi, si doar felul in care se nasc face diferenta, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Sunt cel putin la fel de inteligente ca noi, daca nu chiar mai inteligente, din moment ce construiesc nave mai bune ca avioanele noastre, si pot sa-si camufleze aspectul. Sa ne amintim de rapoartele de rapiri de oameni in astfel de nave, victimele spunand la intoarcere ca vazusera sute de recipiente cu fetusi hibrizi, umano-reptilieni. Oare asta indica faptul ca specia Homo Sapiens va fi inlaturata de pe suprafata Terrei?

Bancul zlei

Un ardelean intra intr-un bar la New York . Barmanul il ia tare din prima si ii spune ca in acest bar se bea numai pe pariu. - Domnule, pun pariu cu tine ca nu poti sa bei o sticla de Whisky in 30 de minute. Ardeleanul isi cere scuze, iese din bar si apare peste 10 minute inapoi, pune banu pe tejghea si accepta provocarea. Barman-ul ii da sticla, ardeleanul o termina in 10 minute. Barmanul, stupefiat. - Domnule, dar n-am crezut ca asa ceva e posibil. N-am crezut ca sunteti instare de asa ceva. Nimeni nu a mai reusit! Ardeleanul: - Nici io n-am crezut, da' m-am dus la baru de vis-a-vis sa verific!!!!!

Minunat!!!

Fiecare patratel din mozaic e facut de alt pictor. Un click pe oricare din patratele, aduce detaliu, e cu totul altceva...... ..
http://www.muralmosaic.com/Cochrane.html

De ce a facut Dumnezeu mamele?

Raspunsuri date de copii de clasa a doua la urmatoarele intrebari:
De ce a facut Dumnezeu mamele?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.
Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie plus putere suprema si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine . Numai ca el a folosit piese mai mari.
Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2).Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc..
De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?
1). Pentru ca noi sintem neamuri.
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.
Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.
Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie.
2).. Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 la an? Daca el a spus nu la droguri si da la treburile casei?
De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1).Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume.Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic cu el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu el.
Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e bombalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu..
Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa si tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie pe acestia.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa petreci o noapte la casa prietenilor.
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara medicina.
Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.
Ce ar trebui sa faca sa ai o mama perfecta?
1). In interior ea e dיjא perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.
Daca ai schimba ceva la mama ta ce ar fi?
1). Ea are ceva ciudat despre mine ca sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.
Cind te opresti din a zambi spune si la alte mame sau bunici sau matusi….. sau la orcine are de lucru cu copiii sau are nevoie de un zambet

Pentagonul aproba credinta mayasa: In 2012, lumea se va sfarsi prin foc

In urma cu circa 70 de ani, celebrul Albert Einstein spunea: "Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana si totusi, in privinta universului nu sunt chiar atat de sigur…". Schimbarea climei si incalzirea globala ce ne ameninta din ce in ce mai puternic vin si intaresc pe cat posibil afirmatia plina de cinism a dragului nostru fizician.

Cu mii de ani in urma, mayasii preconizau ca, in data de 21.12.2012, lumea noastra se va sfarsi prin foc. Apoi, pantecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca. Oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul, raspund afirmativ la toate acestea.

In ultimul timp, de cativa ani incoace, tot auzim diverse speculatii pe tema anului 2012 sau mai precis a datei de 21.12.2012. Asistam la discutii aprinse pe aceasta tema prin cafenele, baruri, ba chiar si la mesele de sah din Cismigiu, unde se dezbat problemele grave si pline de greutate ale politicii romanesti.

Ce spune lumea prin targ? Timpul s-a scurtat traind 16 ore in loc d e 24, ADN-ul uman este reprogramat modificandu-si structura de la 2 spirale la 12, vom patrunde in dimensiunea a patra si a cincea, creste nivelul vibrational al oamenilor, se schimba polii magnetici, axa pamantului o ia putin razna si se schimba, soarele nostru nu are ce sa faca si se aliniaza cu stelele din centrul Caii Lactee, ne indreptam cu pasi vertiginosi catre centura fotonica…si cate si mai cate.

Si parca la o asemenea avalansa de informatii mai ca-ti vine a spune: "mai lasa-ma domnule cu prostiile tale!". Dar inainte de a judeca si de a trage linie, hai sa vedem ce spun mayasii si Pentagonul!

Civilizatia Maya si-a prezis data propriei disparitii

In urma cu 3500 de ani, civilizatia Maya punea bazele unei stiinte care acum este numita astronomie. Au pus la punct un sistem calendaristic care determina cu acuratete structura anului solar, divizat in 18 luni a cate 20 de zile fiecare, plus o perioada "nefericita" de cinci zile care corespundea sfarsitului de an.

Au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cat si ciclurile prin care aceasta planeta trece ireversibil. Bineinteles, toate acestea sunt sustinute in ziua de azi de stiinta. Inca de pe atunci, au calculat oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a stelelor, iar la nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani.

In prezent, ne apropiem de aceste doua mari schimbari, aflandu-ne la sfarsitul acestui mare ciclu, dar si la inceputul unuia nou. Civilizatia Maya, caracterizata de o inalta spiritualitate, a prezis prin calcule astronomice, si nu numai, evenimente pentru o lunga perioada de timp, chiar si data exacta a disparitiei propriei civilizatii.



Pe 21.12.2012 se va naste Cel de-al Saselea Soare

Calendarul mayas, considerat drept cel mai exact si bine calculat calendar din istoria civilizatiilor, ia sfarsit in data de 21.12.2012. Ei spun ca pe 21.12. 2012 va culmina alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee! La aceasta data, lumina si umbra il vor proiecta pe Sarpele cu pene coborand pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la baza un cap mare de sarpe sculptat in piatra.

Pe 21.12.2012, in jurul orei 11.11, coada sarpelui proiectata din varful piramidei va tinti exact inspre constelatia Pleiadelor, intr-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacan. Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamant a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfarsi prin foc, iar pantecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmand sa se nasca.

Iar daca va intrebati ce e adevarat din toate acestea, ei bine, oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul (pentru ca noi masuram totul numai prin stiinta, si nu prin spiritualitate) raspund afirmativ la toate acestea.La data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla in aliniamentul galactic, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care imparte in doua Calea Lactee, divizand-o in doua emisfere).

Bineinteles ca, in ceea ce priveste Sarpele cu pene si toata descrierea simbolica prezentata mai sus, trezeste ras si ironie din partea acestei civilizatii atat de ancorate in materialism, vanitate si… infinit, vorba lui Einstein. Ma intreb, oare se stie ce reprezinta simbolul ancestral al caduceului pe care il vedem ca troneaza mare pe cladirea Camerei de Comert si la unele centre medicale? Si uite ca folosim fel si fel de simboluri ancestrale care sa ne reprezinte institutiile doar asa… ca arata bine si impunator.

Dar ce ar crede daca le-ai spune ca e vorba de sarpele kundalini, respectiv canalele ida si pingala sau "sarpele cosmic", cum mai e denumit de shamani?

In acest ritm, in anul 2012, timpul va ajunge in punctul 0

Dar sa mergem mai departe si sa vedem ce ne spun oamenii de stiinta si Pentagonul, care a pus pe jar toate marile publicatii de pe intreg mapamondul.Intre suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica.

Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O. Schumann, in 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar.

Din 1980, rezonanta a inceput sa creasca, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara. De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului. Multi se plang ca nu le ajunge ziua pentru ceea ce au de facut.

In acest ritm, in 2012, timpul va ajunge la punctul 0. Odata cu Rezonanta Schumann, creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra (ceea ce e logic, si nicidecum paranormal). In ultimii mii de ani, liniile de camp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord.

Oamenii de stiinta au observat insa ca acest camp magnetic stabil incepe sa se schimbe, sa slabeasca. In ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, iar in ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.

Slabirea campului magnetic - mai multe cazuri de cancer

Dr. Garry Glatzmaier, profesor de Fizica Pamantului la Universitatea California din Santa Cruz, afirma ca "miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea raci. Aceste miscari genereaza camp magnetic terestru. Dar miezul se misca si in directii opuse campului majoritar, care pot creste in intensitate, ducand in cele din urma la o inversare a Polilor magnetici ai planetei.

Aceasta inversare e precedata intotdeauna de o slabire a campului magnetic. Iminenta inversare a Polilor ar putea fi aratata si de extinderea Aurorei Polare care se observa numai la Polul Sud. Aceasta urmeaza sa se extinda si asupra Atlanticului de Sud.

Slabirea campului magnetic si cresterea in intensitate a radiatiilor telurice Hartmann duce, de asemenea, la inmultirea cazurilor de cancer. Dar pentru ca aceasta transformare se petrece nu numai la nivel planetar, ci si in intreg sistemul nostru solar, sa urmarim mai departe o statistica: atmosfera planetei Marte creste rapid ; acum s-a dublat si a dus la defectarea lui Mars Observer in anul 1997. Luna isi "croseteaza" atmosfera proprie, care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 km, fiind formata din compusi ai sodiului, dupa cum declara Alexei Dimitriev, cercetator rus.

Venus ne arata o crestere marcanta de intensitate luminoasa.

Jupiter sufera o modificare atat de puternica, incat s-a format un tub de radiatie ionizata intre el si un satelit. De asemenea, campul lui magnetic a crescut in intensitate de doua ori.
Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli si acum isi intensifica campul magnetic si devin tot mai stralucitoare. Activitatea vulcanica pe Terra a crescut cu 500% din 1875 incoace, iar campul magnetic al soarelui a crescut cu 230% din 1901.
Conform Academiei Nationale de Stiinte din Siberia (NASS), aceste schimbari se datoreaza intrarii Sistemului Solar intr-o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Plasma stralucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori in intensitate.
Cercetatorii rusi au studiat partea frontala a heliosferei si au observat acolo plasma stralucitoare, ca si cum intregul Sistem Solar a intrat intr-o zona cu o energie mult mai inalta, numita Centura Fotonica.
Pe langa toate acestea, Pentagonul scoate de la naftalina un raport, publicat pe 22 februarie 2004 in renumitul ziar The Guardian, avertizand populatia asupra problemei incalzirii globale si, bineinteles, a poluarii. Raportul vizeaza Casa Alba si mai ales pe controversatul George.W. Bush, care s-a prezentat cu o atitudine "dosnica" in ceea ce priveste incalzirea globala si semnarea Protocolului de la Kyoto. Dar sa nu scapam din vedere ca SUA au "contributia" cea mai mare din lume in ceea ce priveste gazele de sera, aproximativ 40%.
Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbari la nivelul planetei, care vor provoca modificari radicale si bruste de clima si vor duce la anarhie, se arata in raportul Pentagonului.

Schimbarile climei, mai grave decat terorismul

In ianuarie 2004, David King a intrat in atentia intregului mapamond. David King este ministrul pe probleme stiintifice in Anglia si un mare om de stiinta. El i-a facut o vizita lui Tony Blair inainte de a publica articolul despre situatia critica in care planeta Terra se afla, acesta din urma spunandu-i sa pastreze tacerea asupra subiectului.
Considerand ca e o problema destul de grava, pe care intreaga omenire ar trebui sa o cunoasca, in ianuarie 2004, a publicat concluziile sale stiintifice in Jurnalul American de Stiinta. In articol, King spune: "Dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe decat amenintarea terorista".
O luna mai tarziu, s-a aflat ca si Pentagonul studia aceasta problema de cativa ani. Studiul Pentagonului a durat pana in octombrie 2003 si a fost dat publicitatii sub numele: "An Abrupt Climat Change Scenario and Its Implications for United States National Security", adica "Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA".

O simpla cautare pe Internet va poate lamuri asupra acestui subiect, documentul este scris in limba engleza si are 26 de pagini. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit in numai 33 de ani.

Ceea ce e mai rau este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca "calotele nu se topesc" sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decat cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra Statelor Unite.

Multa informatie si de tot felul! Multi nu dau importanta, nu cred, altii afirma ca ar fi vorba de un soi de manipulare la nivel mondial si ca "Pentagonul asta spune numai bazaconii", in timp ce altii sustin ca ar fi vorba de apocalipsa si sfarsitul lumii.

Poate ca, daca am putea sa ne situam undeva la mijlocul distantei dintre toate aceste afirmatii, am putea vedea mai clar situatia in care ne aflam. Cert este ca pe parcursul timpului au fost multi profeti si clarvazatori care au prezis fel si fel de lucruri despre acest an 2012.

Chiar si Edgar Cayce a vorbit de acest an ca fiind o bariera peste care nu poate trece in sedintele sale de autohipnoza si ca este o perioada de cotitura pentru intreaga civilizatie a planetei noastre. Cel mai important este cum vom trece acest… hop, cu lumina si iubire sau cu intuneric si amaraciune.

Stiintele initiatice spun ca stadiul de evolutie al omenirii determina modul in care o planeta se transforma si isi urmeaza cursul. Gandurile pozitive si sentimentele curate de iubire aduc dupa sine energii pozitive si schimbari benefice. E o lege veche, care intotdeauna isi va urma cursul: fiecare gand si fapta rezoneaza in tot universul, atragand dupa sine energii de acelasi fel! Nu degeaba Iisus Hristos a spus: "Iubiti-va intre voi asa cum eu v-am iubit!".

Noi, romanii, ne-am obisnuit cu multa grasime si pe inima, si pe suflet. Si poate ca ar fi mai bine sa reducem nivelul de colesterol si sa inaltam sentimentul de iubire. In acest fel, am avea o inima mai sanatoasa si un suflet mai bogat! Ca, pana la urma, un infarct spiritual nu ne-ar duce prea departe sau, ca sa zic mai bine, prea sus.

Voi incheia acest articol parafrazandu-l din nou pe Albert Einstein, care a spus ca "viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic".Va doresc un weekend plin de lumina si iubire!

Preluat cu elemente ale civilizatiei Maya si calendarului mayas. Calendarul de 360 de zile. Este un ciclu de 1,872,000 de zile ce numara zilele incepand de la creatie (12 sau 14 august 3114 I.Hr, anul 0.0.0.0.0). Al 13-lea baktun al Marelui Ciclu va avea loc in 21, 23 decembrie 2012 (13.0.0.0.0).

Incepe in 11 august 3114 I.Hr si se termina in 21 decembrie 2012. Marea numaratoare mayasa este de 5125 de ani. Este 1/5 din ciclul de 26.000 de ani, acesta fiind divizat la randul lui in 13 parti (baktun sau 394 de ani), 20 de parti (katun) si 260 de parti (19.7 ani sau "mica numaratoare").

13 katunuri reprezinta 256 de ani si baza Ciclului profetic al Profetiilor lui Katun. Denumit si Piatra Soarelui. Centrul reprezinta al cincilea soare, zeul Tonatiuh.

La ce ne putem astepta?

Pe scurt, ne putem astepta la cataclisme de proportii mari, schimbari severe si bruste de clima, regiuni inundate, acoperite de apa si o restructurare geofizica. Ce se va intampla din punct de vedere spiritual la nivel planetar, ramane de vazut. Exista cateva ipoteze vizavi de schimbarile in plan energetic si spiritual:
 vise intense; creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai inalte;
 timpul se contracta; corpul fizic a inceput sa se schimbe, se creeaza un nou corp de lumina;
 cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta in ultimul timp; structura interna a ochiului uman se transforma in functie de capacitatile latente ale fiintelor, nou-nascutii au capacitatea telepatica mult marita;
 toate bolile incurabile ale secolului XX vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
 cea de-a cincea lume se sfarseste in 1987, a sasea Lume incepe in 2012 (conform mayasilor); vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi, vom depasi cunostintele actuale despre Timp si Spatiu, vom depasi necesitatea Banului, dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a patra;
 vom intra in Dimensiunea a cincea, planeta Terra si intreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, ADN-ul uman va fi reprogramat si imbunatatit si va avea 12 spirale in loc de doua.